Savior ( A Harry Styles - FanFiction )

1. That one thing

.. you got that one thing ..

 

Am oprit playerul si am fugit in fata oglinzi pentru a-mi pieptana parul si a incerca sa il descalci dupa micul meu spectacol cand brusc usa camerei s-a deschis urmat de un scartait enervant .

-Bella  , mama spune sa dai mai incet muzica . Nu vrem sa inlocuim geamurile – mi-a adresat Matt  , fratele meu mai mare. Oricum ai 17 ani nu 12 sa canti si sa dansezi pe melodia unor copii –a continuat el .

Nu am mai spus nimic , ci doar am luat la intamplare ceva de pe masuta cu machiaje si am aruncat spre el , ratandu-l , ceea ce m-a facut si mai nervoasa .El doar a stat acolo cu un ranjet idiot pe fata .

-Toti au peste 20 de ani , daca chiar asta este curiozitatea ta. Inceteaza sa te mai legi de  muzica ce o ascult si de mine . Care e problema ta defapt ? –am explodat .

-Calm si da mizeria aia mai incet . –a spus si a iesit din camera .

M-am intors cu fata la oglinda , privindu-mi reflexia . Obraji imi erau palizi si ochii parau a fi injectati. Buzele mele rosiatice erau crapate , iar ochii prea negrii ieseau acum , mult in evidenta in contrast cu pielea mea alba. Mi-am trecut peria prin parul lung si negru . Era pana aproape de fund si adoram asta. Paream moarta. Nu eram cea mai frumoasa fata , insa nici oribila nu era . Aveam …chestia asta ciudata care nu ma lasa sa ma ingras , sau ca obraji mei sa prinda o nuanta rosiatica. Nu stiu exact ce , insa era enervant . Mereu aratam ca o mumie , daca nu eram machiata, sau ca un vampir , cum imi spuneau cativa colegi din liceu. Faptul ca aveam 1, 70 nu ma ajuta . Eram slaba , mult prea slaba dupa mine, insa stiu ca unele fete imi invidiau corpul . Aveam forme bine conturate , sanii si fundul care mai mereu e abuzat pe holurile scolii de nemernici. Deci , aratam chiar  ok .

Nu mereu aveam impresia asta despre mine , si nu mereu ma simteam bine in pielea mea. Faptul ca pielea mea e mai palida , decat e normal si buzele mele sunt mai mereu rosii nu ma ajuta sa am incredere in mine. De aceea ii aveam pe ei . De aceea aveam muzica lor , sa ma faca sa ma simt perfecta. „Mizeria aia” cum i-a numit Matt  sunt trupa One Direction. Da , acea trupa care probabil si tu o cunosti , formata din cei cinti idioti minunati. Am zambit la gandurile mele , amintindu-mi de ei .

Ceea ce e minunat este ca ei urmau sa aiba un concert aici in Dallas . Concertul era peste 2 zile si eu am planuit cu Kim , cea mai buna prietena a mea sa mergem. Evident parinti nostri , nu au dorit sa dea sute de dolari pentru bilete in primul rand , asa ca aveam undeva in spate , dar era bine decat nimic. De aceea ultimele 2 luni din viata au fost perfecte . Stiam ca voi merge la concert , desi eu stau intr-o suburbie a orasului , e cam departe de oras unde se tine concertul , insa tata ne-a promis ca ne va duce . In fiecare zi eram cu zambetul pe buze stiind ca urmeaza sa imi vad idoli si ma gandeam cum sa NU fac. Sa urlu sau sa ma dau cu capul de zidurile de pe acolo. Trebuie sa fiu normala , cat de normala poate fi o directionera  . De aceea nimic nu ma putea distrage de la fericirea din interiorul meu  . Inca 2 zile. Am fost smula din gandurile mele de telefonul care suna frenetic pe pat. M-am ridicat si am raspuns stiind cine e. Kim. I-am pus o melodie speciala . One Direction- Rock me. Desi nu a fost o idee buna , deoarece de multe ori nu raspundeam , si ascultam melodia . 

-Bella ?

-Da , Kim ?

-De ce nu ai zis nimic , nu stiam daca ai raspuns sau..in fine – spune aceasta o urma de nervozitate remarcandu-se in vocea ei .