| Crimă | Fantezie Urbană | Thriller Psihologic |
Primul volum din seria „Ultimul delict"
„Lumea asta a fost construită pe minciuni și înșelătorii. Tot ceea ce mi se întâmplă poate să fie la fel de palpabil ca și însăși durerea în ce...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îmi deschid ochii abia câteva zeci de minute mai târziu când blondul ce, în mod total neașteptat, n-a plecat de lângă mine începe să-mi plaseze ocazional săruturi candite, plăcute, pe obraji în timp ce se joacă cu părul meu, încercând proababil să-mi împletească suvițele prea scurte. Buimacă și încă amețită din cauza acestei sieste neașteptate, clipesc des înainte să-mi dau părul pe spate, privindu-l pe bărbatul ce abia acum și-a dat seama că m-am trezit. Mențin însă contactul vizual dintre noi până când Antho își arcuiește o sprânceană, ghicind semnificația lucirii din ochii mei încă tulburi de somn.
— Pe cine mai vrei să "supraveghez" de data asta, Smith? pronunță întrebarea ușor iritat din cauză că acesta e principalul motiv pentru care-l vizitez în ultima vreme. Viața cui trebuie s-o mai aflu de data asta, continuă în acceași notă lipsită de viață, obosită, trădându-și extenuarea pe care tot o neagă în ultimul timp, sperând în mod prostesc că în felul ăsta n-am s-o mai aduc în discuție.
— Ceasul, pe el vreau să-l supraveghezi, îi răspund cu un glas ușor răgușit, somnoros, cascând ulterior. Îi zâmbesc însă timid când observ că ceva i se schimbă în privire, pieptul devenindu-mi cald când pufnește slab, amuzat de răspunsul meu.
— Și la ce ți-ar folosi asta, dacă-mi permiți să întreb, se autoinclude în jocul meu, provocându-mă parcă să-i ofer un răspuns cât mai trăznit, privindu-mă lung, suspicios și neîncrezător față de propunerea mea de a spiona ceasul.
— La a ști ce oră e, la ce altceva? îmi arcuiesc sprâncenele, sprijinindu-mă într-un cot când mă ridic de pe brațul său ce probabil a amorțit la cât a stat sub capul meu, deși nu pot nega faptul că e o pernă extraordinară – ca și pieptul său de altfel.
— E cinci și jumătate, Alex. îmi răspunde simplu, temperat, când îmi imită gestul, încercând să-și aranjeze părul ușor ciufulit. Te rog, Smith, nu-mi spune că ai o întâlnire la agenție, mormăie acesta exasperat, gesticulând agresiv cu cealaltă mână când îmi întâlnește privirea comtemplativă, fiind gata să-mi înșiruie lista cu motivele pentru care mai bine aș sta aici, împreună cu el, discutând despre fiecare prostie și lucru tâmpit care-mi trece prin cap.
Și nu-i de parcă nu mi-ar încânta ideea de a face asta – ar fi o gură de aer proaspăt, sincer –, dar pur și simplu nu știu cum naiba ar trebui să mai strecor o asemenea activitate în programul meu ce nu-i deloc planificat. Sincer, am nevoie din nou de o agendă în care să-mi notez task-urile – pentru binele meu căci nu am nevoie de un Anthony ce-mi ține o morală de trei ore despre faptul că nu-mi fac timp pentru el și Sophie. Ultima dată când am ajuns într-un asemenea punct critic nu s-a sfârșit prea bine pentru niciunul dintre noi. Așa că am motive întemeiate ca să nu-mi doresc să repet experiența.
— Nu, aiuritule, îi infirm bănuielile când surâd, clătinând negativ din cap ca să întăresc negația. Sau nu știu ca Ray să fii anunțat că am avea așa ceva. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji, îl liniștesc când mă ridic în șezut, sustrăgându-mi mâna din a sa înainte ca fața să-mi devină rece, serioasă, știind prea bine că trebuie să-i cer chestia asta oricât de incomod e. Însă am altceva de făcut și am nevoie de ajutorul tău ca să aflu niște informații.
