The Heat Inside

Capitolul 1

Alarma ma trezeste din somnul de care aveam nevoie prea mult. Ma intind lenes sa o opresc. Imi deschid ochii cu greu, razele soarelui patrunzand repede prin irisul meu. Nu am nici cea mai mica dorinta de a ma ridica din patul prea nou ca sa fie confortabil.
De ce trebuie eu sa ma aleg cu cea mai grea mutare din viata mea? De ce trebuie eu sa fiu cea careia i se schimba radical toata viata?

Ma ridic din pat si ma blochez uitandu-ma pe geam, privelistea curtii din spate este foarte frumoasa, soarele care abia rasare printre crengile copacilor inalti, cerul albastru fara niciun nor, asta ar fi o priveliste minunata pentru cineva care nu ar detesta locul asta la fel de mult ca mine.
Picioarele ating podeaua rece, moment in care ma trezesc din starea mea de neputinta. Drumul meu spre baie este unul de doar cativa pasi de la pat. Cand aprind becul, dau de o persoana hidoasa in oglinda, eu, mult mai urata si mai stricata decat mi-o amintesc. Ridic periuta de dinti din paharul albastru nou cumparat si pun putina pasta de dinti dupa care, imi spal dintii, mai apoi fata si ma bag sub apa rece a dusului, pentru a ma trezii din amorteala serii trecute.

Ma intorc in camera mea, iar prima idee de imbracaminte care imi vine in minte este ceva simplu, ceva cu care m-as imbraca mereu, jeansi si o camasa albastra. Ma uit la persoana total diferita de cea din oglinda baii si zambesc subtil cand vad cat de repede ma transform intr-o frumusete.

Cobor fara nici o grija in livingul casei, casa pe care nu o cunosc mai deloc. Si pot sa o vad pe mama cum pregateste micul dejun si se chinuie sa faca totul perfect ca deobicei.

- Marea zi a venit! Nu esti entuziasmata deloc? ma intreaba mama cu un zambet mare pe fata cand ma observa la baza scarilor.
- Ba da mamă, fierb de entuziasm, spun linistita chiar daca ea nu realiza cat de sarcastica sunt.

Mananc repede tot din farfurie fara sa scot un sunet, incerc sa evit un subiect de discutie, orice subiect cu mama si plec spre frumosul meu, nou liceu in care o sa-mi scurg clipele de viata pana o sa ma satur.

**

O urmaresc pe secretara scunda si agera, cu piciorusele ei de furnicuta in dezintegrare deoarece aproape ca zboara pe holurile goale ale scolii. Am intarziat in prima mea zi si imi pot da seama ca ii cam distrug planurile acestei doamne in costum.
Ea imi deschide usa pe care scrie "laborator de matematica", cea mai minunata materie de pe lumea asta, hah glumesc. Iar primul lucru care imi iese in vedere este un barbat bine facut care are ochelarii cazuti pe nas si se uita la mine putin mirat. Eu imi imaginam un profesor batran cu barba, nu asa ceva. Sunt impinsa putin de la spate de un baiat, care pot sa jur ca m-a atins pe fund. El o i-a printre banci si se aseaza in una din spate.

- Tu trebuie sa fii Aydden Stone. Te rog intra, spune profesorul facandu-ma sa-mi iau privirea de la baiatul acela tupeist. Numele meu este Christian Mthes si voi fii profesorul tau de matematica anul acesta, spune el in timp ce eu fac un pas in fata, lasand-o pe micuta secretara de nevazut in spatele meu.

Secretara ma lasa si pleaca fara a mai zice ceva. Eu stau cu cartiile de matematica in mana in fata clasei, sub privirea tuturor baietiilor care nu ma fascineaza deloc.

- Cine ar vrea sa stea cu ea? intreaba profesorul, ironic probabil, la care toti baietii ridica mana...

Toti cu exeptia aceluia care a trecut pe langa mine. Baiatul cu plete care se afla cuminte in banca lui si nici nu se uita la mine.
  Nu stiu de ce dar toti baietii inca mai spera sa stea cu mine, caci mainile nu s-au retras. Iar profesorul mimeaza o fata ganditoare care ma face putin sa ma sperii. Ceea ce ma face sa zambesc scotand la iveala micutele gropite pe care nu as vrea sa le dau de gol din prima zi.

- Ok baietii. Lasa-ti-va mainiile alea zegoase si pline de hormoni jos. Domnisoara Stone... la ora mea o sa stai in banca cu domnul Hale.

Spune asta de parca as stii eu cine acest domn Hale... ma uit nedumerita la el si imi face semn sa ma indrept spre banca unde sta cel mai absent om... pletosul... nu ma deranjeaza ca o sa stau cu el. Dar nu vreau nici sa imi fac probleme din cauza lui, pentru ca pare cam dubios. Si nu am chef nici de inceperea unei prietenii cu acest fel de om. 

Las totul sa iasa din capul meu si pornesc cu pasi mici si tematori spre ultima banca, din care macar sa pot copia imi doresc, pentru ca nu o sa am cea mai buna companie.