Povesti pentru concurs

Lacrimi de suferință

Îmi aduc aminte și acum, de parcă ar fi fost ieri. Doar noi doi, preotul si câteva rude apropiate, sub un baldachin în bătaia soarelui. Era ziua în care am spus da, ziua în care am făcut cea mai mare greșeală a mea. Mă uitam la tine cu niște ochi înduioșători, încercând parcă să te recuceresc și să te fac să accepți să fii soțul meu. Și ai acceptat. Am semnat actul, însă nu știam pe atunci că semnez condamnarea mea la o suferință îndelungată. Apoi te-am sărutat, Michael. Ți-am arătat dragostea mea față de tine. Însă tot ceea ce ai făcut tu a fost să-mi arăți cât de crudă poate fi soarta uneori.

Lacrimile mi se preling pe obraji odată cu amintirile ce-mi năvălesc în minte. Atâtea momente în care ți-am spus " Te iubesc" din inimă. Atâtea dăți când si tu îmi răspundeai la fel. Toate au însemnat nimic pentru tine. Totul a fost o pierdere de timp. Obișnuiai să fii atât de bun, de tandru... până când ne-am căsătorit. Căsătoria te-a metamorfozat în ceva groaznic, ceva ca o gaură neagră ce m-a înghițit cu totul, torturându-mă si arătându-mi cele mai întunecate fețe ale tale.

Îmi încleștez mâinile pe volan și îmi mușc buza, încercând sa înăbuș un hohot care se exteriorizează mai târziu printr-un nou set de lacrimi ce-mi încețoșează privirea. Soarele arămiu se pitulează printre dealurile verzi. Câțiva copăcei își deschid frunzele amorțite. Păsările zboară de colo colo. E primăvara la tot pasul. Natura nu ține cont de ororile ce se petrec în jur. Ea e doar frumoasă și atât. Niciodată nu o să plângă pentru o fată ce își regretă viața. Razele jucăușe cad din când in când pe vânătăile mele. Tu mi le-ai făcut, Michael. Mai ții minte? Atunci când nu am vrut să îi chemi pe prietenii tai la cină, pentru ca aveam ceva special pregătit pentru tine. Nu ai mai aflat ce era atât de special. Însă vei afla când vei vedea testul de sarcina și scrisoarea pe care ți le-am lăsat pe blatul din bucătărie. Port copilul nostru in pântece. Port rodul unei iubiri ce ar fi putut fi perfecte, dar ce s-a transformat în ani pierduți si nopți nedormite de frica că nu o sa mă mai trezesc întreaga. Trag mașina pe dreapta. Îmi las mâna să cada peste picioare, după care mi-o pun pe abdomen. Ridic privirea înspre oglinda retrovizoare unde întâlnesc bagajele de pe bancheta din spate. Nu vei fi acolo să simți cum bebelușul face prima lui mișcare. Nici când va spune primul lui cuvânt. Ce pedeapsă mai mare să-ți ofer dacă nu să te privez de copilul tau? Nu meriți să mor pentru tine. Nici să stau ani grei in pușcărie. Ar fi prea ușor pentru tine. Așa, îți asigur o răzbunare lungă și dureroasă. Poate ca răzbunarea e arma prostului. Dar prefer sa fiu prostul in cazul de față. Caci te-am iubit, Michael. Și, dacă caut adânc, adânc în inimă, pe străzile părăsite ale sufletului meu, probabil voi mai găsi o fărâmă, o scânteie din ce a fost.
Ce a fost și nu va mai fi.

Răsucesc cheile negre in contact. E momentul să mă descotorosesc de fantomele trecutului. E momentul să trăiesc. Să-mi găsesc rostul.

Fără tine!

Geo12233
Aliniatele îmi sunt tăiate de Wattpad.
562 de cuvinte