Coperte

14 2 0
                                    

      E groaznic să iubești fără speranță. Să ai dragostea vieții în fața ta și sa știi ca nu vei fi niciodată băiatul ce o va face fericită. Pentru ca ea nu s-ar uita niciodata după tine. Așa era și cu dragostea mea. Emily. Dragostea mea pura, inocentă. Era întotdeauna acolo. În holul școlii, înconjurată de prietenii ei. Iar eu, neputinciosul de mine, eram încătușat de denumirea de ciudat. Era evident că o posibilă interacțiune între noi era nerealizabilă. Asa ca am suferit în tăcere ani de-a rândul. Pana când am înțeles.
        Era o zi normala. Ajunsesem acasa și, după o lunga discuție cu mama în bucătărie despre unde voi merge la facultate, am urcat în cameră. Ideal ar fi fost să mă apuc de teme, însă tentația de a lua telefonul în mână m-a împins să fac un lucru pe care azi nu îl regret.
Acolo, pe micul ecran luminat, printre mesajele banale, unul strălucea mai tare decât restul, ieșind în evidență și furându-mi privirea. Era unul de pe aplicația pe care eram vestit pentru coperțile pe care le făceam. E adevărat, mă pricepeam la editări, însă nu mi se părea că merit atâta faimă. Absurd, nu? Faimos în lumea virtuală si tocilar în cea reală. Asta nu mă deranja. Încercam să mă bucur că măcar pot ajuta pe cineva. Și se pare că acest privilegiu urma să îmi fie dat și acum.
       Apăs pe chenarul micuț, iar în fața mea sa afișează un mesaj lung:
"Bună! Te contactez în legătură cu o copertă. Mă întrebam dacă m-ai putea ajuta cu una la cartea mea. Te rog sa îmi raspunzi dacă de decizi ca dorești să mă ajuți. Îți voi da atunci mai multe detalii. Sunt dispusă să ofer și plată."

       Încă unul din zecile de mesaje pe care le primesc. Toate au aceeași formă. Toate sunt previzibile. Credeam că știu ce va urma. Îi voi răspunde, ea îmi va da detalii și, după maxim doua încercări, voi reuși să o mulțumesc. Mai apoi eu voi refuza plata, pe care ea va încerca să mi-o bage pe gât. Și asta va fi tot. Însă prezicerea mea era extrem de eronată. Asta nu urma să fie o colaborare precum toate celelalte. Pe cât de banal sună, pe atât de important a fost acest lucru in viața. Căci m-a făcut să deschid ochii, să realizez că aparențele înșeală mișelește.
La început părea că va fi ceva normal. Mi-a spus ce dorește, și mi-am dat silință pentru a o mulțumi. Însă nu i-a plăcut. Asa ca i-am facut-o si pe a doua. Și pe a treia. Era ora trei dimineața, iar eu lucram la coperta ei. Si nici măcar asta nu i-a plăcut. Așa că am pus piciorul in prag și i-am spus ca se pare ca nu pot să îi fac pe plac și că ar trebui sa apeleze la altcineva. Atunci a început cu insultele și mi-a spus ca sunt un incompetent și că nu merit toată faima pe care o am. Nu o puteam contrazice. Avea dreptate. Eram un incompetent care nici măcar nu putea să cucerească o fată. Așa că m-am rezumat doar la a-i spune un simplu "Îmi pare rău" și la a mă culca.
A doua zi, la școală, am trecut pe lângă Emily. Era înconjurată de trei dintre prietenele ei, care râdeau în timp ce sa uitau la telefonul pe care ea îl ținea în mână. Să te uiți pe furiș în telefonul cuiva este, fără îndoială, un semn de proastă educație. Însă am făcut asta. În timp ce mergeam în spatele ei m-am uitat, în treacăt, la ecranul dispozitivului. Era conversația pe care eu o purtasem cu autoarea ce își dorea o copertă. Iar asta însemna că ea, scumpa de Emily, își bătuse joc de mine, si acum râdea pe seama mea. Probabil ca nu știa că sunt eu, însă asta nu schimba nimic. Doar simplul fapt că, după chipul ei angelic, se ascundea o astfel de răutate, mă făcea sa doresc să nu o mai văd niciodată. Mă făcea sa dezvolt un dispreț inimaginabil față de ea. Aveam nevoie de o astfel de întâmplare pentru a mă lecui de dragostea mea pentru ea. Și, deși m-a durut la început, am reușit să uit de suferința mea. Iar astăzi, când mă uit la familia mea fericită, realizez ca Emily Grafton e doar o părticică a memoriei mele pe care să mi-o amintesc când mă uit la coperta unei cărți. Căci, exact ca o copertă, deși învelișul tau era minunat, conținutul lăsa de dorit. Iar eu nu te putem ajuta cu o "copertă" mai bună. Sper că până azi te-ai schimbat.

@La_Rose- Hope-di-Angelo
@-Katherine--Freya-
796 cuvinte
Sper că e Ok... nu sunt mulțumită in totalitate de ea.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 24, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Povesti pentru concursUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum