Forever 2 (Liam Payne//Vampire FanFic)

Capitolul 74

        

           

      

                                                              Capitolul 74

    

Cause this love is only getting stronger

So I don’t wanna wait any longer

I just wanna tell the world that you're mine girlll

Ohh

                                                       (One Direction-”They Don”t know About Us)

 -Din perspectiva lui Eve -                                                     -8 iunie 2014 

     

                          Nu  știu cât timp a trecut de când stau cu capul lui Liam în poala mea și lacrimile fierbinți care curg râuri pe obrajii mei.Probabil că au trecut ore.Dar simt de parcă ar fi trecut zile.Sigur au trecut câteva ore bune pentru că încep să văd din locul de unde ai impresia că apa se unește cu cerul că soarele care răsare într-un mod romantic....într-un mod în care mi-aș fi dorit să îl văd împreună cu Liam și să îi spun că îl iubesc,iar el la rândul lui să îmi spună că mă iubește.Probabil că nu voi mai putea auzi asta vreo dată.

Da,i-am verificat semnele vitale și nu îi simt (sau aud) inima bătând și nici să respire nu îl simt,dar totuși corpul îi este cald.Cel mai probabil voi sta aici până ce cineva o să mă găsească...sunt prea slabă să țip după ajutor,îmi este prea frică să îl las pe Liam aici.Nu vreau să îl părăsesc.

-Eve?Evelyne? Vocea mamei se aude frenetic precum un țipăt și în vocea ei aud îngrijorarea.Cineva s-a gândit să mă caute aici?Cum este așa ceva posibil?Deschid gura să îi răspund,dar nimic nu iese. Vocea ei se adue din ce în ce mai departe strigându-mă și deschid gura și iese un mic răspuns.

-Da! Vocea mea este extrem de răgușită și fără vlagă,pare ca și cum aș fi șoptit nu vorbit.Dar totuși niște pași se aud apropiindu-se de mine.

-Oh.Sfântă Zeiță.Eve?Ce s-a întâmplat? Mama vine lângă mine și mă mângâie cu o mână ,iar cu cealaltă mână a sa îl atinge pe Liam cu grijă. -Scumpo.Ce s-a întâmplat. Ochii mamei îi găsesc pe ai mei plini de lacrimi.Pentru prima dată pot jura că în ochii mamei văd un pic de compasiune...pentru Liam.

-S-a terminat mamă. S-a terminat. Nu mai avem monstru.Nu mai avem Liam. Spun și mă lupt cu lacrimile care din nou amenință să îmi curgă pe obraji.Pot fi numită plângăcioasă.Dar tocmai am pierdut una dintre persoanele pe care le iubesc enorm.

-Eve.Fi mai atentă.Mama chicotește și îmi ia una dintre mâini.Îmi ghidează degetul arătător și cel mijlocui spre inima lui Liam. -Nu simți nimic.Corect? Întreabă serios și eu scutur din cap -Ei bine.Fi tu mai atentă.Nu te gândi la nimic.Închide ochii .Spune și eu închid ochii.Îmi golesc mintea cu greu și atunci îi simt inima bătând foarte,foarte încet.

Deschid ochii și zâmbesc spre mama -Nu e mort? Întreb cu un zâmbet tâmp pe față.

-Nu,este doar autoapărarea corpului său.În curând o să se trezească.Ce spui dacă așteptăm? Întreabă cu un zâmbet cald și eu scutur din cap.Pentru prima dată sunt surprinsă să o văd pe mama că îi pasă de Liam.Sau poate că este doar de ochii mei. În acest moment chiar nu mă interesează motivul.Ci faptul că o face.