Corigentă la iubirea ta

Capitolul 2 - Umbrele trecutului ei

La media este Mara <3

Present

Mara Rose

        

Mara: Căpşuni, ca deobicei. *arăt un rânjet micuț la colțul gurii*

         După ce ne primim înghețatele eu şi cu fetele plecăm spre centru, pentru a ne plimba. Gălăgia devenea din ce în ce mai insuportabilă. De ce oamenii trebuie să țipe când vorbesc? Până şi porumbeii de pe Republicii sunt mai liniştiți. În afară de acel moment al zilei numit ora mesei când fac mai rău decât un tractor stricat care tot mai merge.

         Alexandra şi Cătălina vorbeau despre nişte tabere de vară găsite online. Ceea ce mi se pare un subiect extrem de plictisitor. Tot ce făceam acum era să curăț înghețata topită care curgea pe marginea cornetului vanilat. Mereu am urât înghețata la cornet. Şi mai ales vara. Deoarece se topeşte extrem de repede şi tot ce fac este să mă pătez - ceea ce urăsc, din nou. Dar la magazin cică nu mai aveau pahare.

Cătălina: Ah, am uitat să vă spun. *îşi dă o palmă peste frunte şi chicoteşte uşor*

Mara: Ce? *întreb dezinteresată total; sperând ca noul subiect deschis de şatenă să nu aibă legătură -din nou- cu tabere*

Cătălina: Directorul ne-a rugat să dansăm la banchet. Dar, insistă să ne facem un moment pe o melodie dintr-un playlist -ales de el. Şi pot să pun pariu că toate piesele sunt mai vechi de 1980. *îşi dă ochii peste cap şi mai linge odată înghețata cu aromă de fistic*

Alexandra: Nu o să facem asta, nu? *se încruntă şi se opreşte brusc din mers, făcându-mă pe mine să tresar un pic şi să devin atentă la conversație*

Cătălina: Normal, doar nu vreau să mă văd peste câțiva ani într-un video de la banchet în care dansam Meneaito în buricul gol. *zice iar toate începem să râdem la spusele ei*

Mara: Sauu... *sunt întreruptă de blonda cu ochii albaştrii*

Alexandra: Nu-mi spune că tu chiar vrei să dansăm pe nişte piese pe care nici dracu' nu le ştie. *se opreşte din mâncat înghețată şi mă priveşte confuză*

Mara: Eu voiam să zic să punem o piesă nouă, de anul ăsta. *încerc să-mi explic ideea*

Cătălina: Dar, directorul a ordonat acel playlist. Şi subliniez : D I R E C T O R U L. *spune literă cu literă fiecare literă în parte din acest cuvânt*

Mara: Cătă, e ultimul tău an aici, hai să-l facem blană. Cât a rămas din el... *zic şi oftez greu*

Alexandra: Mara are dreptate. Adică ce ne poate face? Suntem la banchet, clasa-i terminată. După vom merge la liceul şi dracu mai aude de el. *un zâmbet îi apare pe față*

Cătălina: S-a făcut. *dăm toate palma două câte două, zâmbim iar apoi ne continuăm plimbarea printre sutele de persoane care fac acelaşi lucru*

***

         Introduc cheia în broasca uşii şi o deschid uşor. Era o linişte supremă aşa că nu prea cred că mai era altcineva acasă. Dar, din sufragerie aud nişte vorbe, deci mi s-o stricat planul de home alone.

Daniel: God, nu cred că, chiar trebuie să pleci.

Lorena: Ştiu, dar îți promit că vom lua legătura, ok?

         Şi pot să pun pariu că acum s-au sărutat. Eu şi cu Dani suntem efectiv ca doi magneți. Nu prea ne înțelegem, dar totuşi ne iubim - cel puțin aşa cred. Doar că mereu mă mir şi mă voi mira de comportamentul său față de Lore. E aşa romantic. Îmi vine să borăsc.

         Mă duc în camera mea pentru a mă pregăti de ultima petrecere din generală. Sunt clasa a 8-a, în seara asta am banchetul, va trebui să dau examenele, vacanța de vară imediat soseşte şi va trece extrem de repede de parcă ar fi o pocnitură din degete - şi voi ajunge la liceu. Totul parcă a trecut aşa de repede. Când mă uit în oglindă, parcă încă o mai văd pe mica fetiță cu părul bălai (căruia i-am vopsit rădăcinile acum culoarea părului meu find şaten-blondin) prins în două codițe şi cu o salopetă de blugi pe mine. Dar cum trec zilele încep să uit tot. Încep să uit cum era viața fără probleme; viața aceea liniştită pe care toată lumea şi-o doreşte. M-am maturizat enorm. Aceste probleme m-au maturizat. Am început să văd viața aşa cum este ea, nu cum vreau eu să fie. Faptul că am pierdut o persoană din viața mea pentru care acum câteva luni mi-aş fi dat inima; doare. Nu ştiu de ce Andrei mi-a făcut asta. Mereu am încercat să-l înțeleg aşa cum este el, am făcut tot ce am putut să ştiu că va fi doar al meu. Iar el m-a lăsat efectiv cu ochii în soare şi s-a dus să mai îmi pună sare pe rană. Priveam aproape zilnic săruturile dintre el şi Natalia şi sufeream din cel mai mult.

           O emoție neliniştitoare mă cuprinde, iar un fior rece îmi cutremură corpul. Ochii începeau să mi se înlăcrimeze, dar nu las lacrimile să-şi părăsească casa.

             Îmi pun lanțul de aur alb, cu un mic diamant care atârnă de el, la gât. Îmi şoptesc un "Sunt puternică" mai mult cu buzele închise, iar apoi încep să-mi fac make-upul în fața micii oglinzi care îmi reflecta corpul.

           Păşesc încet pe podeaua sălii de evenimente Lux Divina şi încerc să-mi fac loc printre zecile de elevi care erau entuziasmați, față de mine. Cătălina, Alexandra şi cu mine am decis să ne îmbrăcăm la fel. Bine, aproape la fel. Avem acelaş model de rochie doar că pe culori diferite, ca să fim goals. Vreau ca seara aceasta să fie unică.

Cătălina: Îhh... Nu pot să cred că a venit şi aici cu târfa aia. *zice pe un ton plin de dezgust şi ură. Mi-l arată pe Andrei şi cu Natalia, care se țineau de mână*

Mara: Poate să facă ce vrea. *răspund şi-mi muşc obrazul stâng pe interior, imediat simțind gustul metalic al sângelui*

Cătălina: Ştiu, dar dacă tot te-a înşelat măcar să n-o fi făcut-o cu o proastă.

         Îi arunc o privire ucigătoare şatenei, chiar dacă ştiu că avea dreptate. Mă doare să mă gândesc la cât de mult am suferit atunci. Şi mereu încerc să uit, chiar dacă este imposibilă chestia asta.

Cătălina: Scuze, n-am vrut să sune chiar aşa.

Mara: E ok. Hai să mergem la Ale.

***

         Emoțiile îmi curgeau prin vene. Respirația era una destul de agitată, chiar dacă încercam să fiu calmă. Mă întreb încontinuu dacă ceea ce va urma să facem e bine sau nu. Chiar dacă eu am venit cu ideea să ne facem momentul pe o piesă contemporană şi totuşi, care să nu te facă să-ți lăcrimeze urechile - tot eu sunt aia care are îndoieli. Îmi mai strâng pentru a mia oară părul, care era prins într-o coadă destul de sus. După acest număr plictisitor şi învechit de mimă, făcut de un tocilar de la noi din clasă (Flavius) urmam noi.

         Încheiem coregrafia foarte frumos şi "grațios" şi părăsim această încercare de şcenă.

God am postat şi eu  :)).
M-AM LOGODIT CU ofataobsedata MOTHERBUUCKKERR TOȚI AVEȚI INVITAȚIE LA NUNTĂ, PWP.

4 martie 2019

~1189