Capitolul 1

125 12 8
                                    

Muzica boxelor stereo vibrează în interiorul meu de mai bine de o ora. Jocul luminilor este de-a dreptul incontrolabil si nu reușesc să-mi iau ochii de la el. Stau pe unul dintre scaunele înalte de metal, din jurul barului, privind totodată mulțimea de adolescenți veniți dornici de adrelalină la această petrecere. Un sunet ascuțit mă scoate din transă, făcându-mă să-mi îndrept întreaga atenție spre persoana din dreapta mea. O persoană complet iresponsabilă dacă ar fi să mă întrebați pe mine.

-Iau eu asta, o informez pe un ton cât mai inocent posibil.

Îmi retrag repede mâna și dau pe gât o gură cât mai consistentă din sticla de alcool, în timp ce prietena mea mă privește urât printre gene.

-Nu te mai zgâi așa la mine, piază rea. În ritmul acesta o sa ajungem iar să te culegem de pe bancheta din spate a mașinii.

-Pe cine mai culegem de data aceasta?

Emma se înființează lângă noi toată un zâmbet, cu părul puțin ciufulit și cu o atitudine de felină. Cu toate că este cu mult mai scundă decât mine și Emilia, ăsta nu este un impediment din a întoarce privirile băieților la școala la care studiem. Emma Abygail Jenner este definiția frumuseții.

Zâmbindu-mi complice pe sub mustăți se așează pe scaunul din spatele meu, cu mișcări lente și calculate, examinând-o la rându-și pe biata Emilia.

-Sper că nu e vorba de tine, Emi. Cel puțin nu din nou. Aproape că mi-am rupt o unghie data trecută când te-am cărat până în camera ta, o tachinează intenționat.

-Săraca, cum de încă trăiește? comentează ironic Emilia.

-Ei bine, Em, aici de față vorbeam cu scumpa noastră prietenă despre faptul că ar trebui să mai reducă din cantitatea de băutură consumată. Dacă o ține tot așa e foarte posibil să explodeze. De-a binelea.

-Zici?! Pariez pe 50 de dolari că nu mai rămâne nimic din ea până la miezul nopții.

-Se dezumflă instant, știi cum?

-Ha ha! Ce amuzante sunteți, nu mai pot de râs.

-Vă pot servi cu ceva fetelor?

Barmanul se înființează de cealaltă parte a barului privindu-ne intens pe fiecare în parte, ochii poposindu-i mult prea adânc în decolteul generos al Emiliei. Dacă nu aș fi atât de surprinsă de faptul că aceasta nu pare deranjată de avansurile individului, cu siguranță mi-aș bate joc de întreaga scenă. Situația e cum nu se poate mai comică. Un bărbat cu mult mai bătrân decât ea nu își poate ține în frâu niște amărâți de hormoni, iar colac peste pupăză, nu pare a da prea mare importanță faptului că este în timpul programului și ar putea să fie reclamat pentru indiscreție.

În momentul în care fata se apleacă peste tejghea pentru a-i spune comanda, rochia sa neagră fără bretele lasă mult prea multă piele la vedere, astfel că ajung să cred că ochii bărbatului mai au puțin și ies din orbite. Rânjește cu toată dantura când aude ce-i șoptește la ureche, iar mie mai că mi se întoarce stomacul pe dos.

Ce bădăran!

-Ține-ți labele acasă, amice! E luată.

-Mă scuzați...?

-Vorbesc cumva chineză sau care-i faza? Ai face bine să dispari din fața mea înainte de a mă plânge cu privire la serviciile oferite clienților șefului tău.

Nu apuc să mai spun și altceva că acesta se face nevăzut în doi timpi și trei mișcări. Ba chiar se grăbește atât de mult să dispară din câmpul meu vizual, încât la un moment dat se împleticește în propriile picioare și își lovește una dintre colege. Atât eu cât și Emma bufnim în râs, în timp ce Emilia se așază bosumflată la loc pe scaun, privindu-mă iritată.

Mistakes of the shadows.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum