Umbra

Capitolul 5

Am lăsat-o pe nebună să-și poarte conversația imaginară în continuare și m-am întins în pat. Nu am vrut să beau cu ea dar se pare că nu era deranjată de asta. S-a simțit minunat și fără compania mea. Nici nu știu când a băut aproape o sticlă de vin.

Eu eram absorbită de alte lucruri. Mă uitam la placa de lemn de deasupra patului meu și mă bucuram că stau în patul de jos și că nu avem încă o colegă să stea în patul de deasupra.

Totul pare atât de clar acum. Sunt sigură că viața mea de studentă o să fie minunată. De fapt, nu cred că aș fi putut cere mai mult de atât vreodată. 

Mă întorc pe parte cealaltă, cu fața spre perete. Mă gândesc dar nu știu exact la ce. Nu stau prea mult timp așa și mă ridic. Oricum nu am stare. Parcă vreau să cercetez tot ce este în camera asta.

Îmi iau pijamalele mele draguțe și mă duc să fac un duș. Cel puțin acum mă puteam bucura de o baie civilizată care avea o ușa care nu doar că se închidea, ci avea și cheie. Raiul pe pământ. Mă încui în baie doar pentru satisfacția mea psihică și dau drumul la apă bucurându-mă atunci când simt cum picăturile calde îmi mângâiau ușor corpul și  îmi făceau pielea de găină. 

Chiar mă simțeam bine și chiar mă relaxasem. Asta până să-mi aduc aminte că trebuia să mă grăbesc, idee care nu mă prea încânta pentru că eu sunt genul ăla de persoană care stă și-o oră în duș. Mintea mea era axată doar pe ideea că mâine trebuie să mă trezesc devreme și să mă duc la facultate, iar pentru mine, asta înseamna efort și pregătire intensă.

Seara a trecut repede cu noi două vorbind despre noul orar și despre cursurile introductive din această săptămână. Tocmai mi-am dat seama că mă bucuram de lucruri mici, de o masă curată, de un par curat și de intimitate. Parcă acel coșmar cu primul cămin nici nu existase vreodată. 

Mi-am pregătit hainele de dinainte ca să fiu sigură că mâine nu întârzii. Acum totul era bine.  Cu gândul ăsta am adormit.

***

Mă ridic din pat și mă întind până la telefon ca să opsesc alarma. Pufăi și mă las înapoi pe spate și mai stau așa câteva minute, ca să mă "trezesc" mai bine.

"-Phoebe.." o strig având fața afundată încă în perna mea.

"-Hmm..." răspunde ea mirolăit. "Nu vreau".

"-Vrei să rămânem proastele lumii?"

"-Hm..." mormăie iar.

"-Mișcă" rad scurt.

Reușim după un secol de chinuri și strădanie să coborâm din pat, să ne spălăm, să ne îmbrăcăm, să ne machiăm și toate cele.

Spre surprinderea mea, nu arătam deloc rău. Mă îmbrăcasem cu o pereche de blugi negrii cu talie înaltă și cu un tricou alb, la care am asortat tenestii mei albi, nelipsiți din aproape orice ținută. Pe deasupra mi-am pus o jachetă neagra "în caz de orice". Mi-am lăsat parul să cadă pe umeri în valuri blond-maronii și fără să mai fac modificări am decis că putem pleca.

Am ieșit în curtea interioară a căminului și ne-am uitat preț de câteva secunde după Andrew și colegul lui.

Surprinderea mea a fost și mai mare când am văzut că Andrew vine singur.

"- Neața, fetelor. Ce faceți?" zâmbește el.

"- Neața." îl salut eu. "Bine, ce să facem? Facultate." rad și ma prefac entuziasmată. "Tu?"

"- Auzi?" mă întrerupe Phoebe brusc, moment în care știu că sigur o să zică ceva prostie. " Da' voi nu trebuia să fiți 2? Colegul tău a renunțat deja la facultate?" râde.

Îmi trag o palmă în sinea mea apoi ma uit spre colega mea si zâmbesc spre Andrew. Deloc dubios.

"- Ah, păi colegul meu și-a pierdut actele ieri în supermarket și acum a plecat acasă ca să facă altele. Se întoarce diseară. "

Stai. Tocmai a zis că și-a pierdut actele? Ce împiedicat. Cine își pierde actele în a doua zi de facultate?

***

Să zicem că am avut pe departe cea mai buna zi din viata mea. Facultatea asta este genială și profesorii le fel. Mi-am făcut o părere foarte bună despre tot ce înseamă studenția și până acum totul merge ca uns. Singura problemă de care m-aș plânge acum ar fi drumul. Exact. Drumul până la facultate este curată provocare.

De ce zic asta? Motive întemeiate.

Până la facultate am mers cu Andrew și slavă Domnului, am ajuns cu bine, dar având în vedere că prima săptămână înseamă cursuri introductive de la orele 18 până la 20, aș putea spune că nu am luat în calcul posibila eroare care consta în stângăcia noastră magistralăde a ne pierde de Andrew. În facultate.

Deci pe scurt, iată 2 proaste în curtea facultății, în prima lor săptămână fără "ghid" și fără idee unde ar putea fi căminul într-un oraș atât de mare. Cu toate astea, situația nu era pierdută pentru că, ce credeți? Noroc că există internet și Google maps, dar păcat că nu există destul creier în capetele noastre mici pentru a ne folosi de aceste instrumente salvatoare.

Long story short, ne-am întors de la facultate cu harta invers 3 seri la rând.Da. Se poate și asta. Trei seri la rand am mers în direcția opusă până să ne dăm seama că nu e tocmai okay. Norocul meu a fost că fiul nașilor mei, Andy, stă în oraș și am putut să l sun să mă descurce. Datorită lui am reușit să învățăm și noi drumul înapoi la cămin.

Ah da. În astea 3 zile nici nu l-am mai văzut pe Andrew și nici pe tipul celalalt.