Moonchild.

🌸 2 🌸

— Alo?
— Bună ziua, domnul Park?
— Da, eu sunt?
— O bun, sunt jae Hae, te sun din partea companiei Mono. Ai putea veni astăzi pentru un interviu?

—Amm......da desigur, la ce ora?
—Ouch!
—Sunteți ok?
— Da, doar mi am tăiat degetul in hârtie. In jumătate de ora te rog sa te prezinți la o interviu. Mulțumesc, la revedere.

Femeia se întoarce nervoasa, privindu și șeful sceptic.
— Chiar era nevoie sa ma ciupești Namjoon? Am înțeleg vrei sa il vezi cât mai repede dar trebuie sa fii subtil sau il vei speria si va fugi !

— Da, bine. ce o zis??

Jae își da ochii peste cap la indiferență șefului sau. Ii tranteste hartogarii pe birou, privindu-l fix in ochii.

—In jumătate de ora e aici, ai face bine sa  termini actele sau Ia-ți gândul de la puștan

Namjoon rămâne uimit de tupeul asistentei sale. Aceasta face stânga-mprejur si pleaca.

Ofteaza începând sa citească actele din fata sa. Nu își putea lua gândul de la blond. Vroia sa ii audă vocea suava , sa ii vadă trupul firav. Ochii sai deschiși larg si privirea inocenta. Statura sa ferma si corpul firav.

Jimin întra repede la dus, find mirat de interviul atât de brusc. Nici nu știa cum e un interviu. Era prima data pentru el.

După 15 minute iese in fuga, începând sa arunce cu haine in stânga si dreapta.
Sa îmbrăcat cu o bluza alba simplu si o pereche de pantaloni negri care i se păreau lui mai office. Sa uitat ultima data in oglinda, bagandu si mâinile in par si a părăsit aparentu grăbit.

In fata clădiri impunătoare, jimin era un vulcan de emoții. Pășește in clădire, cu pereți de sticla de-o parte si alta. Toti angajați erau îmbrăcați la camasa ,fără nicio imperfecțiune. Asta făcându-l sa nu se simtă prea bine in pielea sa. Grăbește pasul jenat, încăpând sa se simtă din ce in ce mai incomod.

Ajunge în fata recepției, toată încrederea în sine evaporandu se.

— Bună ziua, cu ce va pot ajuta?
—Am..... Biroul domnului Namjoon..... Am venit pentru interviu.

Femeia il priveste din cap pana in picioare analizând ui fiecare bucățică a corpului. Ii zâmbește cald, aratand ui  cu bratele direcția.

— Urci pana la etajul 1,pe partea stânga este  o ușă neagra de fier. Langa ea este o tăblia pe care scrie Kim Namjoon.

Jimin da din cap afirmativ, zâmbind dulce.

— Bine, mulțumesc...

Blondul înaintează pe hol, admirând pereți din iarba, tunsa la milimetru si apa curata ca lacrima. Clădirea era absolut facainanta,curata, Impecabila.

Din depărtare se aude o voce răgușita, turuind nervos.

— Nu pot sa cred, nesimțițu cum a putut după ce i-am spus ca Blue side e pentru el stii tu atunci când ne am despărțit, indiferent, mâță îngâmfat

— Hoseok, calmează ți sfarcurile. Asa e Yoongi, tu ar trebui sa știi cel mai bine.

— Cum sa își calce prințu pe orgoliu, doamne ferește Iisuse Cristoase!

Blondul se împiedică de un cos de gunoi, reușind cu greu sa își mențină echilibrul. Acum atrase atenția tuturor.

Hoseok, Jung Hoseok. Un rapper celebru statea in fata sa. Toată lumea il cunoștea, poreclit ca si "soare"

— Jimin! Ai ajuns, te rog întra.
Vazand zâmbetul brunetul-ui, Jimin sa mai relaxat. Singurul semn de întrebare pe care il avea era cum de Kim Namjoon ia ținut minte numele unui simplu adolescent.

— Merg sa vad ce rezolv cu motanu meu. Spuse Hoseok ridicându-se. Îmi pare bine de cunoștință. Ii întinde mana, Jimin io prinde sfios gândindu-se ca nu o va mai spala vreodata.

Hoseok ia strâns mana, palma sa fiind peste a blondului, in jos spre podea . Un gest făcut involuntar de personale dominante.

— Joon, treci pe la studio mai încolo.
—Ok, ok.

Hoseok părăsește încăperea, Namjoon întorcându-se spre petala din fata sa.

—Ia un loc. Șoptește suav, arătând spre scaunele din fata biroului.

Jimin se așează sfios, încercând sa nu scoată niciun sunet. Era primul sau interviu, normal ca avea emoții.

Namjoon se așează si el, neluandu-si ochii de la blond. Cat de mult vroia sa il atinga. Sa il ia pe sus si sa ii guste pielea ca de vata de zahar. Sa ii sărute buzele catifelate ce semănau a petale de trenduri. Sa ii marcheze tot corpul, sa fie al lui.

— Deci, sa vedem.... Din câte am observat nu ai mai fost angajat, am dreptate? Întreabă deschizând micul dosar in care se afla CV ul blondului.

— Da... Șoptește privind mâinile proeminente ale celui din fata sa. Erau mult mai mari ca ale lui. Era mult mai înalt ca Jimin, si mai solid, asta făcându-l sa alunece ușor ușor în little space.

—Okay, ți-o spun pe scurt. Daca e sa te angajez nu poți sa iti dai demisia pe o perioada de 5 ani si trebuie sa semnezi un act care te forțează sa tii confidențialitatea

— Poftim?

Namjoon închide dosarul, punându-și mâinile pe masa, incrucisandu si  degetele.

— Secretele companiei. Daca esti asistentul meu personal vei știi absolut toate întâlnirile mele de afaceri, toate colaborările, si tot asa. Nu pot risca ca informațiile sa ajungă la concurenta.

Jimin rămăsese cu gura căscată. El asistentu personal? Sar fii bucurat daca iar fii dat un loc de munca la vreun birou cu um salariu minim pe economi.

Visa? Jobul asta era perfect.

— Deci? Accepți condițiile?
—Am... Da.

—Bun. Rânjește Namjoon, deja știind ca a câștigat. A, si o ultima întrebare. Ce orientare sexuala ai?

Jimin se înroșește la fata privindu-l in ochii pe brunet, care scosese acele cuvinte fara nici-o reținere.

—Nu credeți ca este o întrebare prea personala?
Șoptește blondul lăsând capul in jos rușinat. Era mult prea inocent.

— Aa scuză-mă, vroiam doar sa știu, asa fac cu toți angajați sa nu existe descriminari sau alte chestii de genu..

Se scuza acesta, privindu i reacțiile. Sigur era virgin. Pana la urma nu prea conta, oricum il va face al lui sub orice forma.