Moonchild.

🌼23🌼

Jimin era scârbit până peste cap, privind cuplul din fata se ce se mâncău reciproc.

In urmă cu cateva minute un cuplul a întrat in lumina reflectoarelor,  începând sa faca show.

Fara nici-o rușine,  și-o trageau pe scenă sub privirile a atâtor oameni,  ce strigau diferite sume de bani si cerinte, ce să-i facă 
submisivul ui.

Si nu erau chestii deloc drăguțe.

Ce îl speria de-a binelea era faptul ca,
submisivul ui ii plăcea.  Ii placea toată acea tortură,  și-o dorea atât de mult pe cat și-o dorea si domninatul si audiența.

Faza care ia pus capac, a fost obiectul asculțit ce ia trasat o linie dura peste coapsă,  lăsând dâre de sange in urma sa.

Sa smuls din brațele lui Namjoon si a fugit cat lau ținut picioarele, ignorând ochii care se uitau la el.

A fugit si a fugit, reușind sa iasa pe o usa din spate.

A vomat, fix acolo in spatele usi între-deschise , ținându se de peretele clădiri ca un ultim betiv ce a băut fără limită.

—Jimin, se aude vocea lui Namjoon si apăru de dupa ușă.

—Nu! Striga  făcând un pas in spate, privindul îndurerat.  Nu putea sa meargă înapoi.  Era prea mult.

Namjoon sa apropiat si micuțul a făcut cativa pas in spate, căzând in fund.

—Nu mă face sa merg inapoi acolo, te rog, te rog, suspină îzbucnind in plans. Umerii ii tremurau si se balbaia când încerca să vorbească.  Eu, eu urăsc lucrările astea, ei sunt, ei-- n-am putut,  n-am putut-

Când Namjoon sa pus pe vine in fața sa, si-a ascuns chipul în palme plângând isteric.

Tot machiajul i sa întins pe fața si spume de salivă i sau creat in colțurile buzelor.

—Imi pare rau, ar fii trebuit să-mi ba seama că e prea mult pentru psihicul tău,  spuse imbratisand ul.

Dar Jimin nu-l vroia, ii era scarba de atingerea sa, si totuși,

Sa topit în brațele sale protectoare.

Namjoon la acoperit cu zacoul său si la condus până la manșă . Drumul până la hotel sa fost silentios.  Doar Jimin, care își m-ai tragea năsucul din cand in când se auzea.

Namjoon la îndemnat la o baie fierbinte, iar Jimin a fost mai mult ca fericit sa petreacă timp singur in cadă.

In scurt timp, ce-i doi erau in restaurantul hotelului, la o masă m-ai retrasă.

Jimin, nu-si ridica privirea din pământ in timp ce Namjoon nu-si lua privirea de la el.

Jimin mereu părea , obosit, nervos dar acum era ...trist.. supărat.

Chipul său  nu m-ai strălucea iar buzele sale nici nu își m-ai aminteau cum să zâmbească. 

Se gândea că va intra in little-space, de aceea nu ii lua ochii de la el.

—Nu-ti place mâncarea? Il întreabă într-un sfârșit, după ce a observat cum micuțul se joacă cu mâncarea in farfurie de cateva minute bune.

—uhm.....ba da... murmură încercând să zâmbească, dar buzele ii tremurau.

Asta era un alt obicei pe care Namjoon îl iubea la Jimin.  Era bine crescut,  respectuos. Bunele maniere ii erau implementate in caracter si fără sa fie conștient se comporta astfel.

Da, m-ai avea mici scăpări dar asta nu-i umbrea nici pe sfert frumusețea sufletului.

—Vrei alt ceva? Se apleacă puțin in fața,  încercând să-i descifreze chipul.

—Eu-eu vreau...se bâlbaie având privirea lipită de coapsele proprii. Sa dorm, șoptește strângandu si mânuțele,  formând pumni sub masă,  închizând ochișori așteptând răspunsul lui Namjoon.

—Ok, bun, spuse revenind in scaunul său .  A fost o zii grea, înțeleg. Se ridică de la masă,  Jimin imitand ui miscarea.   Dacă ai nevoie de ceva, sau dacă tii se face foame să-mi spui.

Murmură punându-și palma mare peste mijlocul micuțului,  ghidând ul spre lift.

Ajunși în cameră,  Jimin sa schimbat rapid,  asezandu se timid in pat, privind pe furis spre Namjoon.

Ii era greu să creadă ca îl va lăsa sa doarmă liniștit.

Tânărul director sa asezat pe un fotoliu din piele,  in fața peretelui de sticlă,  lucrând la laptopul său.

Jimin își simțea ochii din ce in ce m-ai grei, m-ai reci. Patul era atât de moale,cald si pufos,precum un norișor dar nu putea sa adoarmă.

Fiecare fosnet creat de Namjoon ii provocau pleoapele sa i se deschidă automat.

—Nu poți dormi? Întreabă ne luandu si ochii din ecran. Jimin a înlemnit, având un nod in stomac când Namjoon sa ridicat de pe fotoliu.

Brunetul si-a dat jos pantofii si sa întins  lângă el, privindui chipul în slaba lumină argintie a luni. Era atât de frumos, atât de delicat încât cu greu isi stăpânea mainile să nu-l atingă pielea catifelată, să-i guste buzele suculente, să-i simtă trupul fierbinte.

A oftat uitandu-se în ochișori mari ai blondului, care îl priveau atât de inocent.

—Maine trebuie să me trezim devreme, ii șoptește răgușit, respirația sa caldă si mentolata atingând ui slab chipul. Să te îmbraci comod, vom stă destul de mult.

Jimin si-a închis ochișori preț de cateva secunde, apoi ia deschis,  semn ca a înțeles.

—Acum.....vino aici. Namjoon si-a strecurat mainile pe sub plapumă, încercând să-i prindă talia, dar micuțul sa tras cu viteză.