Șerbet din lacrimi

12 1 0
                                    

  Nu am gustat niciodată o apă mai pură, mai imaculată, mai dulce
  Mi-a sfârtecat lumina papilele gustative, îngerii n-o să se culce
  O să plângă peste oameni să-i spele de înnegrita amărăciune
   Nici cea provenită din suflet, cea mai lungă și sinceră rugăciune
   Nu va opri potopul de lacrimi sacre ce și umbrele le va purifica
   Izvoare de șerbet ceresc vor curge, îngerii se vor sacrifica
   Să spulbere o dată și o dată întunericul uman ce clocotea
   În hăul din inimi găunose ce iubirea luminoasă nesocotea
   Singurele ființe care au cutremurat raiul, însă au primit desertul sfânt
   Oamenii, fără al iubirii adevărate cuvânt...
   Oamenii, chiar cei de pe pământ.
  
 

Bucătărie cu poeziiKde žijí příběhy. Začni objevovat