Tu mi-ai schimbat viața!

Capitolul 34

Nu imi vine sa cred ce aud, eu am un copil cu Iris...e...wow, nu am cuvinte, dar de ce nu mi-a zis? De ce a ascuns sarcina de mine?
Stai asa, sunt atat de idiot! Imi pun intrebari penibile cand mama copilului meu tocmai a suferit un accident, trebuie sa o vad si sa ii zic tot adevarul, nu vreau sa o pierd, nici pe ea nici pe copilul nostru.

Daca e nevoie sa aleg intre ei, care sunt unica mea familie sau fanii si cariera mea mai bine ii aleg pe ei, nu am nevoie de faima si nici bani ca sa fiu fericit. Ei doi sunt singurele persoane care ma pot face fericit, iar eu era sa le pierd din cauza mea si a prostiei mele!

Ma urasc pentru ce am facut, am fost un ipocrit si nu am gandit deloc, acum tot ce imi doresc e sa repar totul, o sa repar totul acum si sper sa ma ierte si sa nu fie suparata pentru tot ce am facut.

Eu: Pot sa intru la ea? ma uit la doctor cu speranta.
Dr: Inca nu s-a trezit.
Eu:Cum adica nu s-a trezit? ma uit la el ingrijorat.
Fh: Uite asa idiotule. Adica e inconstienta inca. Ai inteles?
Rm: Iubito, linisteste-te, iti face doar griji pentru Iris.
Fh: Nu ii lua apararea in fata mea, da?
Rm: Nu o fac, dar suntem intr-un spital si Iris e acolo inconstienta, o ia in brate sa o calmeze.

Eu: Mai presus de toate nu stii ce s-a intamplat cu adevarat, asa ca mai taci, stii ca o iubesc.
Fh: A serios? iese din bratele lui Mon. Serios? Tu sti ca fata a plans seri la rand dupa idiotul de tine si voia sa iti ascunda faptul ca e gravida? Sti asta? Omule, ti-am luat apararea in fata ei si uite unde ai ajuns. A plecat plangand din cauza ta. Si mi-a zis si ca te iubeste. Tu sti ce e in sufletul ei? Ai lasat-o si ai plecat feaiere.

Imi musc buza de jos, are dreptate am facut-o sa sufere enorm de mult si m-am purtat cu ea oribil, am lasat-o si am iesit din viata ei, nu merit sa fiu aici si sa intru la ea sa o vad, nu ii merit iubirea. Stiu ca am facut-o sa planga atat de mult din cauza mea, dar vreau sa repar tot.

Eu: Stiu ca am fost un ipocrit si idiot si cum vrei tu sa imi zici, dar sa stii ca regret ceea ce am facut si vreau sa indrept totul si sa fiu alaturi de ea si de micutul nostru.
Fh: Pff ca peste o saptamana sa o lasi singura din nou? Nu mai cred in tine si spusele tale.
Eu: Chiar nu o sa o mai las acum, imi strang mainile pe langa corp, a fost o gresala despartirea noastra si vreau sa o am inapoi, cele mai oribile clipe au fost cand nu o aveam pe ea langa mine; stiu ca nu ma crezi, de aceea o sa si dovedesc.

Fh: Segur. Nu o meriti si nici pe ala mic. Baga asta la cap, da? Sper ca ai inteles, idiotule!
Eu: Stiu ca nu ii merit, dar macar merita sa incerc! Daca trebuie o sa renunt tot numai ca ea si micutul sa fie bine!
Fh: Hai gata ca m-am saturat de vrajelile tale ieftine. Du-te la fufa ta ca e in calduri rau.
Rm: Bine scumpo, cred ca e deajuns, a inteles mesajul, o ia de mana.

Fh: Ti-am zis sa nu ii iei apararea si l-am si avertizat. Nu incerca sa ma inbunezi ca nu iti iese.
Rm: Nu incerc sa ii iau apararea, in pana mea suntem la spital, Iris nu s-a trezit si voua va arde de certuri! Crezi ca asta rezolva ceea ce s-a intamplat? Crezi ca acum mai rezolvi inima franta a lui Iris sau prostia lui Suga?
Fh: Crezi ca ma intereseaza unde sunt?pufneste.  Prostia idiotului asta nu se poate repara, dar inima lui Iris da. Ii e foarte bine fara el. Si nu ma intereseaza in momenul asta ce imi zici pana nu o stiu pe Iris si pe bebe bine nu tac si nu plec de aici. Ai inteles, ochii ei verzi se fac mai verzi si privirea ii devine una urata.

Jh: Fahi...stiu ca acum esti nervoasa si suparata, dar te rog linisteste-te, nu putem face nimic pana ce Iris se trezeste. Da-l incolo pe Suga, axeaza-te pe Iris si bebe.
Fh: Urasc sa faci asta, ofteaza si se pune pe un scaun.

Ma uit prin jur si imi mut greutatea de pe un picior pe altul, ma simt tare abatut, tot ce a zis Fahi e adevarat, oricat as da-o pe chestia asta cu recunoasterea vinei nu o sa se sterga cu buretele toata durerea pe care i-am provocat-o lui Iris sau toate amintirile urate pe care i le-am creat.
E doar vina mea; exact cum a zis Fahi, eu nu am dreptul sa fiu langa ea acum, nu am dreptul nici la micutul nostru. Micutul nostru....asta suna atat de minunat, e al nostru e creeat din iubirea noastra si faptul ca Iris nu vrea sa faca avort asta inseamna ca inca ma mai iubeste, nu?

Prea multe ganduri si multe amintiri care dor si le regret amarnic. Observ ca toata lumea e ocupata cu ceva asa ca profit de ocazia asta si ma furisez pana la salonul ei, e ultima mea sansa de a sta alaturi de ea si de ai simti mirosul si parfumul imbietor.
Intru rapid in salon, iar ea doarme, are cateva bandaje pe maini si unul pe frunte.

Rasuflu usurat ca nu are multe lovituri si ma asez pe un scaun de langa pat si ii iau mana in mainile mele, e asa micuta si fina. E atat de fragila fiinta asta adorabila, ma uit la fata ei si imi lipesc buzele de fruntea ei apoi ma asez inapoi, am uitat cat de bine e sa fiu langa ea. O sa astept aici pana isi revine, imi amintesc cat de mult ii ador zambetul si rasul ei criatalin care imi apare in minte.

A facut atatea pentru mine, atat de multe, datorita ei nu mai fumez, datorita ei ma concentrez mai bine la ce am de facut, ea e muza mea la cantece, din prima clipa in care am vazut-o parca am stiut ca noi o sa avem un viitor lung in fata. Cate cantece am scris datorita ei, am umplut un caiet cu cantece dedicate ei. Atatea nopti in care am dormit mult mai bine avand-o in brate, fiecare clipa mi-o facea mult mai fericita cand  o vedeam pe ea.

Am suras la gandul asta si i-am mangaiat mana incet, parca ar dormi in cel mai profund somn, dar in clipa in care simt ca ma strange de mana ma uit la fata ei. Ii vad ochisorii cum se deschid incet fiind deranjata de lumina din incapere mai apoi studiaza ceea ce o inconjoara precauta. Intr-un final privirea ii poposeste pe chipul meu.

Eu: I...Iris? ii strang incet mana. Buna scumpo esti bine? stiu ca ma urasti pentru ce am facut si ca nu vrei sa imi vorbesti, pentru ca te doare, dar eu nu pot fara tine. De cand am aflat de accident mi-a stat si inima in mine. Am fost pierdut...si cand am aflat de bebe, zambesc.Un copil, apoi imi piere zambetul. Cat de prost puteam fi...Imi puteam pierde singurele fiinte din viata mea...Putem fi toti 3.  El voia sa ne aduca din nou impreuna, dar nu merit, imi pune mana pe burtica si o mangai incet.  Stiu, am fost un idiot, un prost, un tampit, un...tot ce vrei...am gresit. Nu sunt demn de iertarea ta...si respect asta, vocea  incepe sa fie infundata dar surad. Esti asa mic, ofteaz si ma opresc cateva secunde, cand ma gandesc ca puteam sa te pierd din cauza ca m-am lasat purtat de prostia pe care mi-au bagat-o in cap compania, incep sa plang. Iris...nu am somn noaptea ca nu esti in bratele mele, ca nu iti aud vocea, ca nu te simt langa mine. Imi pare rau pentru tot ce am facut si ca nu am putut sa te protejez si sa te iubesc asa cum am vrut si cum stiam ca trebuie...cum am promis. O sa iti fiu mereu alaturi pe perioada sarcinii prin ceilalti....si te rog...Doar...te rog sa ai grija de tine. Ai aici analizele si ai nevoie de odihna si sa mananci sanatos. Bebe are nevoie de tine. Pui mic, ma ridica si ii pup burtica care nu e inca vizibila, sa fii cuminte si sa o asculti pe mami. Tu sa nu o superi ca si mine... Te iubesc,incerc sa imi stearg lacrimile.
Imi pare rau Iris. Te...iubesc, ii soptesc si o pupa pe frunte si ies din salon si ma pun pe primu scaun si incep sa plang mai tare.

V: Esti bine Yoongi? se pune langa mine.
Eu: Nu, ma simt atat de prost si sunt un idiot pentru tot ceea ce am facut, imi trag nasul.
V: Hei, nu e numai vina ta, compania te-a constrans sa faci asta, daca o sa ii explici cu siguranta o sa inteleaga.
Eu: E vina mea; imi asum toate greselile si daca ea nu ma vrea in viata ei si a copilului o sa inteleg. O sa fiu alaturi de ei prin intermediul vostru.

V: Eu tot cred ca o sa inteleaga, te iubeste pana la urma urmei si nu cred ca vrea sa stati despartiti numai din cauza unor probleme.
Eu: Sunt mai mult decat niste probleme, sunt greselile mele, sunt neghiob si cel mai prost om de pe pamant ca am ranit persoana pe care o iubesc cel mau mult.
V: O Doamne; ofteaza, ea te iubeste idiotule! Chiar daca a suferit enorm de mult stiu ca inca te iubeste.
Eu: Chiar crezi asta? imi ridic privirea spre el.
V: Daa, chiar ea a zis-o. Nu te da batut, lupta pentru familia ta, fa din nou ceea ce trebuie.

Sa fac ceea ce trebuie? Oare chiar am sanse sa repar totul intre mine si Iris? O sa incerc o sa fac tot posibilul sa o fac din nou a mea, nu imi pasa de Irene sau de companie. Pentru Iris si bebe merita sa sacrific orice doar ca noi sa fim impreuna si sa il crestem pe cel mic impreuna. Stiu ca inca ma mai are in inima ei, acel sarut mi-a demonstrat asta, nu a fost un sarut obisnuit a fost unul memorabil care ne-a adus amandurora vechi amintiri.

O sa fac totul pentru ei, pentru familia mea, orice e nevoie ca noi 3 sa fim iar impreuna si sa fim fericiti, sa fim o familie. Imi musc buza, o familie fericita.

Buna prieteni, in ultimul timp am postat din ce in ce mai des pentru ca mi-ai tot scris la comentarii ca vreti capitole noi. Acest capitol a fost realizat cu ajutorul prietenei mele MilyKo1 ❤
Va multumesc pentru toata sustinerea acordata si pentru mesajele frumoase si pentru ochisori si voturi, va ador❤❤