Lumi ascunse: Confruntarea Regelui

Lumi ascunse: Capitolul 3 - Ore plictisitoare, conversaţii ameţitoare

După ce Angel terminase turul liceului şi după ce Georgi a obligat-o să îi scoată în oraş, la o cafea, rămaşi singuri, fără martori umani, a izbucnit furtuna.

"Georgi, ce ai făcut?", se încruntă Caleb la idioţenia acestuia. "Noi nu trebuia să ieşim în evidenţă, ştiai asta?", îl bătea cu un deget pe frunte, arătându-i cât de prost a fost.

"Da, ştiam. Dar care e problema ta? Tot ce am făcut a fost să vorbesc cu ea.", spuse Georgi puţin ofensat, dându-i peste mănş pentru a-l opri din bătăile lui sâcâitoare. "Şi, în plus..."

"Da, deşteptule, dar nu ţi-ai dat seama că, a fi prieten cu una din cei populari... şi nu îndrăzni să mă contrazici, fiindcă sunt sigur că este cunoscută în liceu", ridică Caleb un deget când observase că Georgi se pregătea să protesteze, "e ca şi cum te-ai expune gol în faţa mulţimii?", spuse de-a dreptul supărat.

"Şi, în plus...", ridicase Georgi puţin tonul şi se uită urât la el pentru că îi întrerupse discursul, "nu eu am deschis subiectul, Nicole a fost cea care nu a lăsat-o să plece. Eu doar am continuat ce a început ea.", ridicase nonşalant din umeri.

"Hei!", se simţi ofensată Nicole de acuzaţia ce reiesea din cuvintele lui Georgi. "Nu puteam să o las pe fată să plece aşa. Nu era frumos. Trebuia să vorbim puţin cu ea, să ne cunoaştem, să nu ne creadă nişte îngâmfaţi, încrezuţi sau mai ştiu eu cum. Ştii că aşa se întâmplă de cele mai multe ori.", explică cât mai detaliat motivul acţiunii sale, uitându-se la Caleb cu ochi de căţeluş, ca să fie sigură că o va înţelege, cu voia sa sau ajutat de privirea ei înduioşătoare.

După câteva clipe, Caleb fusese înmuiat de privirea lui Nicole, acesta zâmbindu-i liniştitor. După aceea şi-a întors privirea încruntată spre Georgi şi a continuat ca şi când nu ar fi auzit ultima lui afirmaţie. "Îţi dai seama că, dacă vom ajunge cunoscuţi, toţi se vor întreba de unde suntem, cum de ne cunoaştem şi tot aşa?", îl mustra pe blondul din faţa lui.

"Nu e corect! Tot de mine te legi?", se înfuriase Georgi din cauza slăbiciunii lui Caleb pentru Nicole. De când s-au cunoscut, cei doi s-au înţeles chiar mai bine decât fraţii. Întotdeauna Nicole i-a fost dragă şi mereu îi ierta greşelile. Era răsfăţata lui. "Chiar nu e.", îl sfredelea din priviri pe Caleb. "Şi, în cazul în care nu ai fost atent, deja se întreabă lumea ce e cu noi aici şi tot ce ai înşiruit tu. Iar, dacă nu ai observat, chiar şi Angel se întreabă.", scoase fum pe nări. "A, şi ştii ce se spune despre EA, fata noastră, cum că ar avea o putere inimaginabilă... Ei bine, eu am simţit-o aproape de noi, chiar foarte aproape, de aceea am convins-o pe Angel să ne scoată în oraş. Poate va fi de ajutor.", aproape ţipa Georgi din cauza nervilor.

"Ştii ceva? Nu mă interesează! Ceea ce ai făcut tu a fost total greşit!", fierbea de nervi Caleb, înroşindu-se la faţă exagerat de mult. "Nu ai nicio scuză.", ţipa la rândul lui şi acesta.

"Hei! Încetaţi!", strigase Vidya încruntată spre cei doi certăreţi. "Caleb... Şi eu am simţit ceva. Nu am reuşit să descopăr de unde venea energia aceea, dar se simţea plutind în aer.", spuse pe un ton mai liniştit, încercând să calmeze puţin spiritele şi să îi facă să uite de subiectul de mai devreme. Deşi ea nu era o persoană tocmai calmă, nu îi plăcea să-i vadă pe Caleb şi Georgi certându-se, pentru că de fiecare dată ieşea cu scântei. Georgi avea darul de a-l enerva la culme pe Caleb, de a-i întinde nervii la maxim, reuşea să-i scoate fiecare latură rea, urâtă - care era ascunsă adânc în suflet - la suprafaţă şi de aceea uneori ieşea un adevărat război. Dacă nu intervenea Vidya, sigur, în curând, tot liceul ar fi asistat la o luptă nemaîntâlnită.

Spiritele s-au mai calmat, iar acum Caleb încerca să continue discuţia fără a-şi mai ieşi din pepeni. "Bine, să ne calmăm. Având în vedere că nu se mai poate remedia ceea ce s-a întâmplat deja", îi aruncase lui Georgi o privire care, dacă ar fi putut ucide, ar fi fost mort şi îngropat de mult, "vom încerca să nu captăm prea multă atenţie asupra noastră, asta dacă se mai poate.", şopti ultima parte de parcă ar fi fost un gând spus cu voce tare. "Ok, să mergem la cursuri şi ne întâlnim apoi la prânz. Ce ore aveţi?", se uită curios la prietenii lui. Deşi era cel mai cugetat dintre toţi, avea şi momentele lui când voia să fie doar un copil, acesta fiind unul dintre ele. Era foarte entuziasmat că va face din nou liceul. I-a plăcut acea perioadă a vieţii lui, iar acum putea să o retrăiască.