Lumi ascunse: Confruntarea Regelui

Lumi ascunse: Capitolul 8 - Te urmăreşte vârcolacul? Problemă rezolvată!

Caleb era îngrijorat, dar şi rănit de felul în care reacţionase Angel. Nu se aştepta ca ea să primească vestea prea bine, dar nici să ţipe şi apoi să fugă unde vedea cu ochii.

Când îi povestise despre el, despre ei, observase cum se aşezase groaza pe faţa ei şi în privire, iar asta îl durea, îi făcea inima să se chircească şi să se micşoreze cât o nucă. Simţise cum i se rupea câte o bucată din piept la fiecare privire îngrozită a acesteia.

Însă ceea ce îl rănise cel mai mult fusese privirea plină de ură şi frică a acesteia de la sfârşit, din momentul în care îi acuzase pe toţi... asta îi frânse inima.

Se simţea vinovat că nu îi câştigase îndeajuns de mult încrederea, că nu o pregătise sau că nu mai aşteptase puţin până să îi spună adevărul. Acum... era prea târziu pentru regrete.

"A suportat bine vestea.", încerca să glumească Georgi, făcând o figură surprinsă.

Când l-a auzit, Caleb i-a aruncat o privire otrăvitoare şi i-a spus pe o voce ameninţătoare, "Să nu îndrăzneşti să faci glume pe seama asta. Numai de tine nu am chef în momentul ăsta. Acum trebuie să vedem ce vom face.", spuse el întorcându-şi privirea apăsătoare spre ceilalţi.

"Cum adică ce vom face? Trebuie să mergem după ea.", spuse Bonnie cu o voce disperată. Nu voia să aştepte ca ceva să se întâmple; ceva grav şi dureros. "Cine ştie unde s-a dus sau, mai rău, ce pericole va întâlni pe drum.", făcuse o faţă speriată.

"Are dreptate. Nu o putem lăsa singură, mai ales dacă s-a dus în pădure.", continua Nicole cu o voce clară, serioasă.

"Aşa e. Vidya... încearcă să-i dai de urmă. Vezi dacă poţi spune încotro să mergem.", spuse Caleb pe o voce autoritară. Nu avea timp de politeţuri şi vorbe line.

Vidya a dat din cap şi a început să se concentreze.

"Veniţi după mine.", spuse ea după câteva minute, cu o voce ciudat de calmă. Asta, însă, nu îl mira pe Caleb, era aceeaşi pe care o avea atunci când Vidya căuta ceva sau, după caz, pe cineva.

Au ieşit din camera lui, au coborât la parter, au ieşit pe uşa din spate a pensiunii, care dădea în grădină şi, apoi, s-au îndreptat spre pădure.

Asta nu-i a bună, gândi Caleb supărat. Tocmai aici s-a găsit şi ea să se refugieze? Nu conştientizează că ar putea fi în pericol?

Le-au lăsat pe Bonnie şi Meredith la intrare în pădure, nu voia să mai aibă grijă şi de ele, şi au început să alerge cu viteza luminii.

Caleb se întreba unde ar fi putut fi Angel. Îşi stoarcea creierii în căutarea unui răspuns, când fusese întrerupt de un ţipăt lung şi speriat, care venea de foarte departe. Vidya, care era încă în transă, se oprise din alergat şi îşi ciulise urechile în direcţia de unde venise acel urlet disperat.

Ceilalţi îi urmase exemplul, iar acum erau toţi atenţi la un alt posibil ţipăt.

Şi nu a durat mai mult de un minut că s-a auzit din nou, mai aproape de data asta.

"Oare ce se întâmplă?", se mira Nicole, uitându-se curioasă şi îngrijorată la ceilalţi.

"Nu ştiu, dar trebuie să aflăm.", îi răspunse Caleb serios.

Au continuat să alerge în direcţia sunetului.

Treceau pe lângă copaci foarte uşor, având o mobilitate de feline. Abia atingeau pământul când goneau prin pădure, totul rămânând intact în urma lor, de parcă nici nu ar fi trecut pe acolo atâţia vampiri, la asemenea viteze.