Arată-te

#2

Cole

Mă pregăteam să ies din casă și să mă îndrept spre parc, pentru a da de Cara. Îmi dădea bătăi de cap gândul că ea mă va vedea. Dacă nu mă va plăcea? Ea este, ei bine, este Cara. Este frumoasă, deșteaptă, populară, îngâmfată, arogantă, iar lista poate continua. Este perfectă. Și de ce s-ar uita la mine? Eram un anonim pentru ea. Băiatul care o suna și îi scria mesaje aproape zilnic. Nu mă putea vedea prin ecranul telefonului, iar eu mă simțeam mai în siguranță astfel. Mă uit la ceas. 6:30. Iau din mers un hanorac pe care îl las descheiat, îmi încalț teneșii, după care ies spre parc.

O văzusem. Se afla la intrarea în parc, uitându-se în gol spre stradă. Părul ei lung și strălucitor era lăsat desprins, și parcă îi puteam vedea sclipirea din ochi de la câțiva metri. Am ales însă să o iau prin spate. Mă așezasem pe o bancă, privind-o preț de 20 de minute. Nu puteam să nu observ că era neliniștită și că privea telefonul mai mult decât des. Am zâmbit.

Când se făcuse ora 7 fix, am văzut-o tastând în grabă, era neliniștită. Pe ecranul telefonului apăruse un mesaj de la ea.

"Unde ești?! M-ai lăsat iar baltă?"

M-am ridicat și am pornit cu pași mărunți în spatele ei, dar nu m-am apropiat foarte mult. Am zâmbit încrezător și am apăsat pe butonul de trimitere la mesajul pe care îl scrisesem.

"Nu și de data asta. Privește în spate".

Odată ce s-a uitat în telefon și a citit mesajul, a stat câteva secunde pe gânduri, după care s-a întors încet cu fața la mine. Eram separați de o distanță de câțiva pași. Ai fi crezut că îi interpretăm pe Will și Stella din "Five feet apart" și nu ne putem apropia mai mult.

Mi-a zâmbit.

- Dă-ți gluga aia jos, ciudatule! Vreau să te văd! spune rupând tăcerea și râzând.

Se apropie mai mult de mine.

-Și să risc să te îndrăgostești de mine? răspund pe același ton, râzând la rândul meu.

- În visele tale.

Îmi dădusem gluga jos și m-am uitat câteva clipe la ea. În ochii ei. În ochii ei superbi. Nu era niciun secret. Muream după ea.