Ciocu' mic și joc de glezne

Capitolul 1.

Capitolul 1.

Șase dosare pe birou, șase nume, șase persoane, șase elevi, șase șanse de reușită, șase draci care dacă nu vor asculta o să-l scoată pe dracu' din mine. Îmi aprind o țigară, viciu de căcat, și încep cu primul dosar. 

1. Cameron Leasure - șaisprezece ani, sportiv, guraliv și fustangiu. Furt calificat.

2. Rob Pontrelli - nouăsprezece ani, câștigător la numeroase olimpiade de matematică, nouăzeci și cinci de kilograme, îi place brânza. Nuditate în locuri publice.

3. Art Persico - șaptesprezecea ani, atacuri de panică, face sport și nu prea, leșină când vede degetele de la picioare ale altcuiva în afară de ale lui. A furat șosete din toate magazinele.

4. Nancy Smith - nouăsprezece ani, fire jucăușă, cel mai mult îi place să mănânce înghețată de mentă cu ciocolată și să stea lată toată ziua văzând filme pe Netflix. Hacker.

5. Terri Westbrook -  șaptesprezece ani, știe totul despre Sylvester Stallone, plânge la Rambo, adoră să fugă de probleme. Și-a otrăvit foștii colegi de liceu.

6. Anaya Kuns - nu-i place nimic. A încercat să-și omoare mama vitregă.

Hm! 

          — Cine dracului a făcut listele? Mârâi. Am precizat și insistat că nu vreau femei în echipa mea. Completez pe același ton tăios. 

          — Ticălosule, ani la rând ai avut numai băieți, e și rândul fetelor. Râde Wolf. 

          — Și de fiecare dată au luat examenele cu brio. Anul ce tocmai începe sper să mai dai și greș. Bate Las Reyes cuba cu Wolf. 

          — France, Duck, veniți aici. Punem pariu că Micah va fi negru de furie până la sfârșitul anului școlar? Se sparge de râs Badger. 

Fiecare scot câte zece dolari, mi-i flutură prin față apoi îi aruncă în borcanul cu pariuri. 

          — Idioților, arunc o sută de dolari că toți elevii mă vor asculta și vor fi premiați peste douăsprezece luni. Hârâi enervat. 

Șase soldați ce fac parte din Academia Militara West Point se ocupă fiecare de câte șase persoane pe care sistemul îi vrea schimbați în bine. Practic suntem finanțați de academie pentru a ajuta micii infractori să fie aduși pe calea dreaptă. Vin la noi aruncați de un sistem mult prea încărcat. E mult de muncă cu copiii obraznici ai societății.

          — Căpitane, e timpul să facem cunoștință cu noii elevi. Se hlizește Wolf. 

Bag dosarele la subraț și merg apăsat până pe terenul de sport. Dacă nu ești bine tu cu tine, nu vei fi bine nici cu cei din jur. Cam asta e deviza noastră. 

Cu mâinile la spate și picioarele proptite în pământ privesc pe rând oamenii din fața mea. Unu se scobește în nas, altul e cu ochii la echipa lui Duck, mai exact la tipele de acolo. Două fete și trei băieți. La dracu'! Fac prezența și reiese că lipsește Kuns. 

          — Micah Corvin, căpitan. O să vă adresați cu domnule de fiecare dată când deschideți gura. Să fie clar un lucru, greșește unul dintre voi, plătiți cu toții. Mârâi fixându-i cu privirea.

          — Nu-i, frate corect! Sare de cur în sus un tip colorat tot în cap. 

          — Numele! Zic printre dinți ajuns la câțiva milimetri de fața lui. 

          — Cameron Leasure... domnule! Înghite în sec. 

          — Pentru început trei ture de teren, toți! Ordon.