Liceul Northway

Inocență ∆ 2

Ajungem la cămine iar Alex se oferă să mă ajute până sus cu bagajele.

— Oare colegele mele au ajuns? Spun mai mult pentru mine și-mi înclin capul într-o parte în timp ce bag cheia în broască. Aveam camera 112, iar când încerc să răsucesc de cheie, realizez că deja era deschisă.

— Probabil că da. Nu știu cât de multe știi tu despre cămine însă de obicei majoritatea vin cu cel puțin o zi înaintea deschiderii, mă informează Alex.

Oftez. Mă simțeam picată din lună.

— Ai atâtea lucruri să mă înveți, oftez din nou și deschid ușa, intrând în cameră cu băiatul șaten pe urmele mele, mai înalt decât mine cu aproape un cap.

Nu era nimeni, dar ușa era deschisă. Văd patru paturi în camera ceea ce mă face să mă încrunt puțin. Nu eram obișnuită să locuiesc cu atâtea persoane străine. Cum intrăm pe ușă era un hol micuț, cu două dulăpioare pe laterale și gresie deschisă la culoare pe jos, după venea o deschidere în arcadă și pe laterale câte un pat. La geam în partea dreapta erau două paturi alăturate, și vizavi o masă cu diferite obiecte de îngrijire personală. Destul de îngrămădită camera, singurul spațiu liber fiind un culoar de aproximativ un metru între paturi. Patul cel mare rezultat din două paturi alipite părea a fi luat, la fel și cel din stânga, așa că îmi așez lucrurile pe cel din dreapta ce părea să fi rămas al meu. Avea o cutie lângă spătar, cu inițialele liceului pe ea. O deschid curioasă și descopăr uniforma școlii. Măcar atât, gândesc și privesc lung la peretele gol și roz. Celelalte paturi aveau dulăpioare deasupra însă al meu avea o pisica urâtă și neagră agățată de perete, cu efect de zgârieturi sub gheare.

— Ce anost, îmi spune Alex și lasă bagajele lângă pat. Probabil ai nevoie de câteva îmbunătățiri.

— Fii sigur de asta.

— Partea bună e că stai cu sora-mea. Cred că vă veți înțelege.

— Stai. Ai o sora și nu mi-ai spus?
El ridică din umeri, zâmbind nevinovat.

— Cred că am omis asta.

Camera mea de acasă era decorată de mine și nu mă complicasem să desenez pe hârtie sau pânză, ci direct pe peretele gol precum o coală albă. Aveam de gând să întreb dacă puteam să înfrumusețez locul și aici, deoarece prevesteam că pisica aia morocănoasă îmi va da coșmaruri

— Bun, dacă e ceva, mă găsești în H. Stau în duplex, la ultimul etaj, sau îmi dai de știre printr-un mesaj de la soră-mea.

— Sigur, ne vedem la ceremonie.

— Ne vedem. Am plecat, și Alex își pune geanta pe umăr, făcându-mi semn cu mama în timp ce iese pe ușă.

Oftez și mă las pe marginea patului gol, privind în jur. Nu aveam așternuturi, nici măcar pernă. Nu mă așteptam la asta, însă nici la un hotel de cinci stele. După ceremonie eram nevoită să fac un drum în oraș și cumva să scap de pisica aia hidoasă între timp. Îmi despachetez bagajul, și îmi așez hainele în dulapul din dreapta ce părea gol. Produsele de îngrijire zilnică le las în geantă până îmi voi face rost de un dulăpior, și o bag sub pat. Mă uit în jur și observ discrepanța dintre paturi. Al meu era scos din calcul, dar între cele două colțuri de cameră era o diferență ce-mi spunea multe despre persoanele alături de care voi locui în acest an. Patul cel mare era dezordonat, cu lucrurile aruncate aiurea și geamul lăsat crăpat, față de patul de vizavi care era ordonat, cu lucrurile personale așezate la locul lor plus o grămadă de pernuțe mici cu emoji după cum îmi spusese Alex că se numesc fetele zâmbitoare sau triste din mesageria telefonului. Aveam de gând să caut cantina pentru că-mi era foame după un asemenea drum lung și obositor, așa că mă ridic din pat și când vreau să apăs pe clanță, cineva mi-o ia înainte. Tresar și mă feresc din drum pentru că blondina intră precum un uragan.