❝ - nu le pasă. Și continuă să te rănească de parcă ai inima de piatră.❞
Cu o tradiție neobișnuită, menită să diferențieze elita de restul elevilor, Liceul Northway se clasează în topul celor mai prestigioase instituții din stat.
Întâlnirea cu Mike...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
4.LN
Purta tricoul echipei de fotbal a liceului. Mirosea a transpirație proaspătă combinată cu aromele fresh ale deodorantului. Pielea încinsă îi era de asemenea puțin umedă, iar părul la fel. Buzele noastre se contopeau într-un sărut flamand din partea lui - eu nu știam ce să fac - de mă făcuse să simt furnicături din vârful degetelor de la picioare, urcând pe sub piele până în creștetul capului. Fiori plăcuți, ce îmi supuneau trupul la cea mai puternică senzație pe care o avusesem până acum. Senzații nebune mă țintuiau de dulapurile metalice de parcă sângele-mi era magnetic. Emoțiile se strânseseră ghem în stomacul meu coborând spre zona pântecului, și mai jos de-atât, mă secătuiau de vlagă, mă jefuiau și de ultimul gram de raționament pe care-l mai puteam avea. Constat că nu-mi puteam controla corpul, băiatul cu părul de castană fiind sigurul ce mă orchestra în acest moment, afundându-și și mai adânc degetele în părul meu și mișcându-și mai lasciv limba în gura mea. Mintea îmi spunea nu, dar sufletul mă anestezia, curios până unde va fi în stare să meargă. Respirația lui avea un miros plăcut, de ulei din mentă japonez. Tubul port-desen îmi pică pe jos iar eu tresar, și-mi deschid ochii, realizând că ceea ce facem este greșit. Îi simt piciorul pe care-l poziționase între coapsele mele cum se strecoară și mai adânc, aproape atingându-mi zona intimă, dar mă retrag și-i trântesc o palmă zgomotosă peste față.
Totul se termină aici. Am rupt banda filmului ăsta nebun, care devenea deja păcătos și obraznic. Eu nu mă sărut cu o pacoste ca el. Mie nu îmi plac bătăile de cap.
Mikel îmi furase primul sărut, iar asta era doar începutul pentru el, iar pentru mine sfârșitul visurilor mele. Idiotul!
— Acum ai de gând să vorbești? Nu se clintise de pe loc, doar își ferise privirea sub greutatea gestului la care apelasem să-l opresc din ceea ce făcea.
— Ești un... bou, îi reproșez cu vocea tremurândă, privindu-l cu teamă că avea să tăbare pe mine din nou.
Începe să radă și își duce mâna la obraz, unde pielea i se roșise.
— Uhaa! Un bou? Serios, doar atâta poate căpățâna ăia roșie a ta? Sau așa se jignește la țară? mă ironizează fără ezitare, în cel mai josnic mod posibil, batjocorindu-mi originile simple si fără renume, față de ei și de familiile lor de fandosiți bogați.
Buza inferioară îmi tremura involuntar la fel și mâinile. După ce mă sărutase forțat și îmi furase prima amintire a sărutului pe care întotdeauna mi-am imaginat-o cu un băiat pe care îl iubesc, iar el mă iubește pe mine, acum mă umilea doar pentru simplu fapt că eu nu sunt ca ei. Sunt doar o bursieră care a dus o viață simplă și a cunoscut ce înseamnă și sărăcia, dar și traiul îndestulat, iar când spuneam trai îndestulat mă refeream la mese îmbelșugate care pentru noi erau o bucurie. Eram o țărăncuță printre emancipați bogați și asta nu puteam să schimb vreodată. Asta e ceea ce sunt, fie că le place, fie ca nu, și dacă vor vrea să râdă de mine, atunci n-au decât să o facă.
