Capitolul 59 ~ Volumul 2

948 49 1
                                    

Omul ăsta are de gând să mă calce pe ultimul nerv, sau doar se preface? Imi e groaza cand vad cate face. Ce e asta? Ma ameninta? Mereu sa fiu amenintat? Si ce se va intampla in momentul in care voi fi de neinvins?

- Nu vreau sa devin rege, iar pe Angel nu trebuie sa o implicati in măgăria asta! strig eu, strangand puternic barele de fier in maini.

- Cred ca trebuie sa mergeti sa va intalniti cu cineva! spune el, iar de nicaieri apare o persoana pe care speram sa nu o mai vad vreodata.

Era tata. Nu pot sa cred. Tata stia in tot timpul ăsta ca eu sunt in regatul lui? Se poate asa ceva? Se apropie de mine, iar eu ma lipesc de peretele cel mai îndepărtat, speriat. Da, si cei mai tari oameni se inspaimanta si au sentimente!

- Nu te apropia! spun eu cu răceala.

- N-ai idee cat imi pare de rau!

Tata era disperat, se vedea in privire ca e disperat ca ma vede in starea aceea. Rana de la brat sangera ingrozitor, iar eu eram cum nu se mai poate de slabit.

- Fiule, eu...

- Nu ma numi fiul tau! strig cat ma tin puterile, încercând sa lovesc peretele, insa sunt prea slabit ca sa se intample ceva din cauza impactului.

- Dustin, nu am vrut eu sa fie asa!

- Nu ai scuza! spun eu rece, evitandu-i privirea. Nu ai nicio scuza ca ne-ai trimis pe mine si pe Angel in calvar! Si acum ca stii ca sunt aici ce, ai impresia ca se schimba ceva? Nu vreau decat sa inteleg ce faci. De ce ascunzi Trandafirul de Gheață? De ce te-ai lasat manipulat de regina? De ce faci toate astea? De ce regatul sufera atat de mult?

- Chiar crezi ca Trandafirul de Gheață e atat de usor de posedat?

Stai putin, nu e nici in posesia lui? Cum adica? Ce vrea sa insemne asta?

- Ce vrei sa spui? intreb eu incet.

- E complicat, Dustin, iar acum nu iti pot spune nimic.

Nu stiu cu ce il are regina la mana, insa e clar ca tata actioneaza contrar vointei lui. Mereu a fost o persoana manipulatoare, nu manipulata. Imi seamana leit, ce s-a intamplat acum? Cu ce il are regina sub papuc?

- Totusi, ce cauti aici? il intreb eu, iar el se aseaza in fata gratiilor mele si le priveste de sus pana jos pentru a-mi evita privirea.

- Indata ce ne terminam conversatia, vei fi eliberat. Eu am dat ordin sa fi prins aici pana cand ma intalnesc cu tine.

- De cand stii ca sunt aici? intreb eu la fel de nedumerit.

- Stiu ca esti in regatul meu de cand te-ai pricopsit cu cicatricea mea. Nu stiu ce se petrece, insa iti simt prezenta cand esti in apropiere de mine.

- Tata, te rog, da-mi voie sa plec! spun eu ca un copil mic.

Incep sa ma smiorcai pentru ca stiu ca de mic a fost sensibil la nevoile mele, orice am facut. Eu sunt punctul lui slab, alaturi de ceva ce se numeste "amenintarea reginei".

- Stii ca cicatricea ta e legata de Trandafirul de Gheață? spune el, iar eu raman socat.

Cum adica? Acesta e motivul pentru care sunt atat de periculos? De asta toata lumea se teme de mine? E posibil sa nu stiu eu asa ceva si sa stie altii?

- De ce imi spui asta? intreb eu informal. Nu te-am intrebat.

Cred ca e atat de vizibil pe fata mea ca sunt deprimat si socat de-a dreptul. Grozav, alta solutie nu este?

- Imi pare rau ca trebuie sa porti aceasta povara in locul meu! Imi pare rau ca esti atat de blamat pentru masca asta si ca nu poti face nimic din cauza ei. Spune-mi ca e o minciuna, nu-i asa ca toti te considera un prost demn de mila din cauza ei? De fapt, e doar vina mea. Ai ajuns sa o porti din cauza mea.

Regatul Inimilor de GheațăWhere stories live. Discover now