1. Renaștere

268 18 2
                                    

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am fost cu toții strânși în amfiteatrul scolii noastre. Astăzi era ziua cea mare pe care am așteptat-o timp de șapte ani lungi și grei , plini de matematică , umanism (materia la care învățăm cum să ne comportăm uman) , limbă umană , ore de antrenament și biologie .
De când am pășit în clădirea enormă , se simțea mirosul de entuziasm în aer , deoarece, după ani întregi ne primeam meritele pentru tot timpul petrecut în școala asta plictisitoare.
La ceremonia de premiere tinuta in cinstea noastra , prima generație de elevi trimiși pe pământ din iad , am fost strânși pe scena largă a sălii , unde am fost felicitați de către profesori , iar la final , tatăl meu a urcat alături de noi și cu o voce gravă, dar calmă , a început să ne vorbească :

"Dragi elevi, asta este o zi importantă, ce vă va hotarâ soarta pentru următorii 5 ani.  Până acum nu vi s-a comunicat , dar viitoarele voastre locații vor fi separate și la liberă alegere. Atunci când am făcut opțiunile, le-am făcut în funcție de ocupațiile tinerilor de vârsta voastră. Acestea sunt:
- medicină militară
- inscrierea la trupele de recunoastere, pentru a lupta impotriva titanilor
- politia militara , pentru a apara oamenii dintre ziduri
-garnizoana militara

Acum, fiecare dintre voi isi va face alegerea in mod anonim, ca sa nu fiti influentati unul de catre celalalt in alegerile voastre "

Deși știam că voi întâmpina probleme , nu mă așteptam ca ele să vină atât de devreme. Am fost pusă direct în față unei libere alegeri , fără să știu care va fii următoarea mișcare pe care trebuie să o fac. Nu conta unde ajungeam, ci voiam doar să fiu alături de prietena mea cea mai buna, Jena. Desigur, trupele de recunoastere sunau bine, dar tot ce voiam era ca și ea să aleagă același lucru .
Ne uităm pentru o secundă una la cealaltă, iar înainte ca ea să meargă în față să își aleagă fișa.
Acele fise erau complet diferite , așa că puteai să îți dai seama de care sunt doar privind forma. Inainte să plece le la acea masă, Jena își trece mâna peste foaie și reușește să o îndoaie, astfel încât să o observ.
*Trupele de recunoaștere, perfect* gândesc înainte să merg în față și să îmi fac alegerea.

"Parcă mi-ai citit gândurile când ai făcut alegerea ta" îi spun în șoaptă Jenei

"Sper că nu te duci în altă parte , blondo"

"Ești nebună? În celelalte locuri e plictiseală maximă, plus că nu te-aș lăsa singură nici moartă"

Foile ne erau apoi semnate și înmânate de către omul tatei, Edol. Un  bătrân cu cearcăne groaznice pe care tata l-a readus la viață ca să ne poată infiltra printre oameni. Inteligența și tactul lui sunt prezente în cantități neglijabile , dar când vine vorba de mânării, e omul potrivit la momentul potrivit.  El ne-a și antrenat și ne-a învățat câte ceva despre titani , ne-a făcut rost de câteva fișe pentru înscriere și acte pentru noile noastre identități false, așa că eram pregătiți să mergem la suprafață.
În timp ce coboram scările amfiteatrului , îmi arunc ochii peste noile mele acte , dar numele meu nu se regăsea pe ele, ci altul

"Harper Smith , hmm" gândesc eu "Tată? " încerc să îi atrag atenția cu o voce înceată

"Mmm? " Mârâie el întrebător

"Cred că fișa mea a fost încurcată cu a altui elev . În loc de numele meu scrie Harp..." sunt întreruptă de tata Care rade acoperindu-și gura cu mâna

"Ăla e numele tău de pe pământ idioato "

"Dar numele meu ce are , e chiar atât de rău?" Spun cu un zâmbet senin pe față

"Se pare că ești mai proastă decât îmi aminteam , Satana..." râde el

"Bine , m-am prins unde bați , las-o baltă... " zic râzând calmă

Fără să îmi dau seama , din vorbă în vorbă , am ajuns până lângă locul de unde trebuia să facem trecerea din iad pe pământ . Cand am trecut pe lângă leagănele pe care mă dădeam când eram mică împreună cu prietenii mei, mi-am dat seama ca o să îmi fie dor de tot ce las aici , dar ce contează cinci ani într-o eternitate, nu?

M-am așezat lângă tata în sala de ritualuri , așteptând să îmi vină rândul în cadranul pentagramei . Trei dintre demonii tatei stăteau de jur împrejurul simbolului sacru .

Tot vorbind cu tata în șoaptă , aud din cealaltă parte a camerei

"Harper Smith "

"Tu ești , hai fugi " îmi spune tata , începând să îmi dea coate

Pășesc emoționată spre cercul alb , ale cărui linii începeau să fie fierbinți de la toată forța pe care o folosea. Era reprezentat de o stea cu cinci colțuri , înconjurată de un cerc perfect , dar deși era un simbol atât de banal , ne oferea atât de multă putere și miliarde de posibilități .

Mă întind pe spate , cu capul pe un colț al stelei , iar cu brațele și picioarele pe celelalte patru . Trag aier în piept și îl dau lent afară așteptând emoționată să primesc instrucțiunile

"În regulă , trage aier în piept și ține-ți respirația, și orice ai face , sa nu expiri " Zice Lilith desenând litere de jur împrejurul meu . Trag aier in piept în timp ce o lumină începe să se aprindă în jurul meu .
Tot corpul începe să mă gâdile și amorțesc din cap până în picioare, dar , din cauza furnicaturilor, un strănut mă face să expir

"SATANA, AM ZIS SĂ NU E.." Dintr-o dată , lumina din jurul meu se stinge și eu cad în întuneric
În căderea mea, îl aud pe tata țipând
" PROASTO, AM ZIS SĂ FII ATENTĂ CU EA ! DACĂ PĂȚEȘTE CEVA TE OMOR "

Brusc, mi se rupe filmul ...

" Harper ...hei Harper " încep să aud înfundat , "Harper, trezește-te "
Și îmi deschid ochii . O lumină orbitoare îmi înțeapă ochii , iar eu îi strâng în durere.

"U-unde sunt " încerc să rostesc câteva cuvinte , însă gâtul mi se mistuie în dureri groaznice și simt cum vocea îmi moare . Mâna dreaptă mă arde ca și cum mi-ar fi luat foc și nu îmi simt picioarele

"Bun venit pe pământ " și leșin înapoi.
Îmi aud gândurile amestecate în surdină . Tot felul de cuvinte rostite aiurea pe voci diferite mă fac să cred că am înnebunit " Sorcova vesela Ajutor " sau " Am pierdut sarcina"  "Nu, că dacă beau apă, iară mor" "Ține-mi berea că leșin"
Și mă trezesc complet amorțită într-o cameră cu pereți de lemn

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Hei, am revenit ! Eu una nu sunt mândră de capitolul ăsta dar mă dor degetele groaznic !!
Nu știu dacă ăsta o să rămână titlul cărții sau o să îl schimb , dar , dacă aveți idei , le aștept ;)

(Oare o să public cartea asta?)

Fica Iadului //Levi AckermanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum