Culeg petale de pe aleea pustie,
Mă simt pierdută precum o stafie.
Te caut, dar nu te pot găsi,
Mă-ntreb mereu unde-ai putea fi.
Mai bate vântul o ultimă oară,
Ştiu că acest moment o să doară.
Te găsesc departe, printre petale moi,
Te găsesc pe spate, cu ochii trişti şi goi.
Îţi şterg lacrima caldă de pe faţă,
Îţi cos inima ruptă cu un fir de aţă,
Îţi simt tristeţea ce se-ascunde-n tine
Îţi văd privirea ce mă cheamă la tine.
Mă pun lângă tine şi, uşor,
Pe cer, uşor, se mişcă un nor.
Stropi de ploaie de noi se lovesc
Şi spală tristeţile ce te copleşesc.
