De câte ori ţi-am zis că mor?
Îmi deschid aripile şi zbor.
Ştiu că mă topesc uşor,
Ajută-mă s-ating un nor!
De câte ori ţi-am zis că simt?
Simt fluturi şi nu mai mint!
Aş vrea de coamă să te prind,
Călătoare stea, te-aprind!
Depăşeşti viteza mea, dâră de iubire,
Laşi fasciculul de lumină plin de uimire.
Ce zici să întrecem sunetul din mers
Şi să refacem drumul de petale şters?
Ţin natura în palma stângă
Şi iubirea în cea dreaptă
Singure formează curcubee de-armonie
Iubire, m-ai adâncit în insomnie!
Visez la raiul de arome de pe gâtul tău
Şi la buclele de întuneric şi rău.
Mai visez, când am timp, la un sfârşit de rubin
Unde sângele va curge ca din sticla de vin.
