Doar eu m-am saturat sa astept?

Un inceput despre... Autor

"Ce astepti?" o sa ma intrebi pentru ca tu nu ma cunosti. Vrei sa ma cunosti? Continua sa citesti si o sa imi aflii fiecare punct, fiecare teama, fiecare gand si fiecare sentiment. Ciudata descriere, stiu, dar asta este ceea ce o sa citesti in continuare.

Cine-i autorul?
Stiu, pun multe intrebari. Imi place sa imi zic "Mr. Because" sau "Mr. Wikipedia" pentru ca mereu sunt in continua cautare de raspunsuri si asta pentru ca mereu am o intrebare in cap.
Stii momentul cand cineva iti spune "spune-mi ceva despre tine"? Ala pentru mine e un moment de rascruce si asta pentru ca mi-am dat seama ca eu nu stiu sa ma descriu. Mereu aleg raspunsul "sa ii intrebi pe restul lucruri despre mine si sa iti faci din ceea ce iti spun ei o concluzie, eu nu stiu sa ma descriu" si tarziu am reaizat ca asta nu e bine pentru ca stii si tu ce poate sa iasa din gura lumii...

[Imi aprind si eu o tigare]

Si revenind, cine sunt? Nu cred in chestii legate de astrologie dar sunt destul de sigur ca nu ne spunem "balante" degeaba. Am observat ca zodia chiar ma caracterizeaza, de aceea nici nu stiu ce fel de persoana sunt, pentru ca imi dau seama ca sunt in toate felurile, dar de fapt nu sunt si asta ma enerveaza...

Stiu ca nu pricepi nimic cititorule dar o sa intelegi ce vreau sa zic in momentul in care vei vedea cum sunt. Si aici raspunsul intrebarii "cine-i autorul?". Autorul este un tanar pe care il vei intelege doar cand o sa ii citesti adevaratele sentimente pe care a reusit sa le transpuna in cuvinte. Ramai aici cu mine oricat de greu este si o sa vezi ca nu o sa regreti. Sunt un tanar, poate mai tanar decat tine. Vrei sa ma cunosti? Sunt mai jos! O sa imi citesti gandurile, sentimentele, regretele, visele... O sa ma citesti!
"Ramai langa mine"
Am zis asta in paragrafu de mai sus chiar daca urasc replica asta. Sunt un realist perfectionist, un paradox imposibil, ceea ce ma duce la un ganditor depresiv. Interesant, nu? Revenind, stiu ca nimic nu ramane la nesfarsit. Totul se strica, totul se degradeaza. Orice obiect, orice sentiment, orice om...

"Orice om se strica? cum vine asta?"

Pai cu timpul se strica. Organismul se degradeaza deci corpul se imbolnaveste. De asta nu suntem nemuritori...
Dar nu ma refeream neaparat la corp. Ma refeream mai mult la suflet. La sentimente, la gandire, la tot ce defineste persoana de langa tine pe care crezi ca o cunosti dar "se strica" dintr-o data. Sunt sigur ca ai patit si tu pe pielea ta asta...

"Hai autorule ca o dai in clisee patetice"

Zici? Nu cred ca fac asta. Fiind realist am prostul obicei sa vad lucrurile asa cum sunt. Nu privesc nici o parte buna inexistenta. Mi-a zis o amica odata "pesimistule" si am tinut sa o corectez "*realistule". Si da, nu sunt pesimist, sunt realist. Cum nu imi place sa ii mint pe altii nu imi place sa ma mint nici pe mine. Daca in pahar nu este nici o parte plina, de ce sa imi imaginez una?
Vezi cititorule? Ai inceput sa ma cunosti.

Mi-am vanat fiecare vis
Am fost atent la fiecare privire
Eu vrand s-ajung in paradis
Am cazut in agonie.

Am crezut in iubire, inima si sentimente
Am vrut sa vad tandrete, dragoste nu zdrente
Dar scumpa domnisoara, eu mi-am gresit gandirea
Si acum caut in disperare fericirea.

"Hai ca acum o dai in rime, patetic!"

Cum am ajuns aici?

Chiar crezi ca o sa iti dezvalui totul despre mine cititorule? Pai... asa am promis mai sus parca...

Se zice ca totul trece dar cica lasa cicatrici. Pai asa am ajuns si eu aici, plin de cicatrici. Am zis ca acum ma citesti, dar citesti doar ce a ramas din mine dupa toate razboaiele duse cu mine si cu cei din jur.

"Hai autorule ca iar esti patetic, ce naiba?"

Nu ma intrerupe, cititorule! Am zis eu ca acesta este un dialog? Te rog frumos, e 23:27, ma lasi sa ma concetrez? Multumesc!

Continuand, stii cum e sa iti pierzi viitorul?

"Cum adica sa iti pierzi viitorul? Pai cum sa pierzi ceva ce inca nu a fost pana acum?"

Iar ma intrerupi dar macar de data asta e o intrebare buna. Era o metafora totusi pentru a spune "Stii cum e sa simti ca mori pe interior si sa nu se mai termine sentimentul?". Parca suna mai frumos prima varianta, nu?

Raspuns simplu: iubirea!

"Autorule, sa-mi bag eu ceva in ce scrii tu daca o dai pe sentimentalisme..."

Ok, poti sa te opresti aici daca nu esti de acord cu mine, tu alegi.
Ai plecat? Nu? De ce? Am inteles, te regasesti sa inteleg...

Sfarsitul capitolului 1