Holocaust-Inceputul Sfarsitului

Capitolul 18.Bine ati venit in Normandia

 

După ce credeam ca Dumnezeu m-a lăsat baltă nu doar ca fiinţă,ci ca popor,sau mai bine zis,ca grup,a reuşit sa ne scoata încă o dată din bucluc.

Recapitulez:Sora mea,mama si învăţătorul meu au murit.Nu mai e mult si va urma si tata.

Cu toate ca urmează sa ieşim din Iadul ăsta,împreună cu Sisif, simt ca împreună cu el putem învinge naţiuni!

Urmează sa ajungem in Normandia,si sa fiu sincer nu am nici cea mai mică idee posibilă unde se află asta.

Un prizonier ne-a spus ca el vine de acolo,si ca se află in Franţa ocupată de nazişti.

Cand mi s-a zis ca distanta era de vreo 4.000 de kilometri,asta era de mai mult de 4-5 ori distanta parcursă din Transilvania pana aici..Sau era mai mult?

Totuşi,singura persoană care a meritat mila noastră era acel reprezentant care s-a zbătut sa ne scoata de acolo.

Aveam sa aflu 4 ani mai târziu ca era afiliat cu Gestapo-ul si ca a fugit intr-o ţară din America latină,41 de ani mai târziu l-au găsit in Brazilia si l-au condamnat la închisoare pe viaţa in condiţii speciale:Avea 78 de ani cand l-a condamnat.

Revenind la Franţa...
A doua zi a venit o bestie de tren nemtesc sa ne trimită pana la destinaţie.In urma lui mai erau 4 vagoane pline de prizonieri ruşi sau evrei.Aveam sa aflu ca acest tren aducea prizonierii încă din Crimeea,dar revenind mai era un vagon fără acoperiş in spate:acolo era locul rezervat noua.

Sisif:Aşa mai vii de-acasă!Sper măcar ca o sa ne lase sa mergem la baie.

Vine apoi sergentul ăla care pare dur ca o stâncă:
Wolfenstein:Atenţie animalelor!De acum încolo voi fi noul vostru stăpân!
Pe drum o sa primiţi o pâine pe zi si o sa oprim o dată la două zile pentru reîncarnare.
Daca cineva sare din tren il omor cu mâna mea!Ati înţeles?
Cu toţii dăm din cap si mergem pe rând in vagon.

Eu si frate-miu avem locurile de langa fereastră,glumeam,vagonul nu avea ferestre,si nici acoperiş.

Stăm cam in colţul din stânga după care se da semnalul sa mergem.Aş putea spune ca de cand sunt eu nu am mai experimentat sa merg cu 90km la ora cu un vehicul,senzaţia de ameţeală era accentuat mai mult de faptul ca vântul venea in faţa mea ca o tornada.
Primele 3 zile au fost aşa monotone ca nu merită sa vorbesc despre asta.

In a 5 a zi am oprit intr-o staţie si asta era într-un orăşel mic din Austria.
Tocmai pe acolo trecea o clasă cu învaţătoarea lor.Mulţi vad vagonul nostru si întreaba de ce suntem îmbrăcaţi aşa urât si unde mergem.
Profesoara:Copii,acei oameni nedemni sunt trădători si au îndrăznit sa se ridice împotriva ţării noastre iubite.Ei sunt in drum sa işi primească pedeapsa cuvenită.

Desigur,am aflat ce spuneau de la un alt coleg de vagon .In sinea noastră ardea o furie combinată cu neputinţă ,asezonata cu mândrie si combinată cu nedreptate.
Crede-mă ca felul ăsta de mancare nu e pe placul tuturor."Rasbunarea e cea mai bună mancare servită rece"
Dar trebuia sa ne abtinem de la huiduieli sau înjurături sau gesturi indecente,sau tipul ăla Wolfenstein ne-a promis ca ne omoara prin impuscare pe loc.
Totuşi,repede am realizat ca nu avem voie in limba lor,nu si a noastră.

După ce ne-am descărcat nervii pe învaţătoarea aia cu înjurături de toată frumuseţea,am plecat imediat.

8 zile mai târziu ne aflam deja in munţi,nu prea stiu unde era asta.Totuşi,mijlocul verii si am îngheţat de tremurau dintîi din noi.

După vreo 3 zile am ajuns la 4.00....dimineaţa!

Si atunci văd:marea.
Era cea mai frumoasă privelişte pe care am vazut-o vreodată.Nu am fost niciodată atât de aproape se mare,cand eram mic visam ca il voi convinge pe tata sa mergem in Constanta la mare,dar nu a fost sa fie.
Unul dintre colegi spune:Bine ati venit in Normandia,prieteni!Nu credeam ca voi trăi sa mai vad marea din nou...

Atunci ofiţerul cu cap de mort pe chipiu se înfăţişează in faţa noastră.
Wolfenstein:Bine,lepadaturi umane,ascultaţi aici!Nu sunteţi in vacanţă!Motivul pentru care v-am adus tocmai in inima Reichului este de a construi un zid de apărare împotriva unei posibile debarcari a ruşilor sau englezilor.Acest "Zid al Atlanticului" v-a fi de asemenea păzit de soldaţi,deci evadarea e fütila!

Lângă gară erau mai multe cisterne si camioane,cu amestec de ciment,bolovani,pietriş si mai mulţi saci inscriptionati cu ceva in germană.

Sisif:Ăştia vor sa construim un zid,in mijlocul a nicăieri,pe o plajă?Mda,Hitler are nevoie de un nou medic...
Un coleg dintr-un vagon a auzit ce a spus si a inceput sa explice.
Darius:Nu cred ca va fi un zid la modul general,sărma ghimpată va fi de ajuns,minele submarine indispensabile si i-ar prinde bine niste buncare cu mitraliere...

Cu toţii stăteam aţintiţi cu ochii pe vorbitorul de ebraică cu accent rus.
Sisif:Si cum ziceai ca te cheamă?
Darius:Colonelul Darius Visarionovici Donstok la ordinele voastre,sa trăiţi!

Acum începem sa ne uităm lung la el si sa punem tot felul de întrebări:
-Cum ai ajuns aşa?
-Cum te-au prins?
-Care e situaţia pe frontul de Est?

Darius:poveste lungă,poveste scurtă,rău de tot,indiferent de ce tabără eşti.
Sisif:Deci de unde a venit replica aia?
Darius:Pai tactic e aşa simplu ca si un copil işi da seama:porturile mari,sau chiar cele mai mici sunt bine apărate,si daca sunt cucerite veştile vor circula ca gândul pana ce încercarea de debarcare va eşua.
Deci unde ar fi loc mai bun sa debarci decât la naiba-in-praznic(scuzaţi expresia) unde nimeni nu te atacă?

Sisif:Uau,voi ruşii sunteţi buni,ma refer la război,ca in esenţă încă mai am resentimente pentru Basarabia.Ai fost prins in război?
Darius:Aş vrea eu!A trebuit sa renunţ de bună voie la post pentru ca nu eram de acord cu tacticile si măsurile luate de Stalin.Auzi tu asta!Cum sa dai o puşcă la fiecare  2 persoane pe front?Si sa îi dai drept ratie alcool?!?
Sisif:Imi retrag cuvintele,Hitler pare un profesor de universitate in comparaţie...
Darius:Trecand înapoi la zid,are destule gafe:daca SS-istul ăla are dreptate,ar trebui sa construim un zid lung cam de 2 ori lungimea Franţei!

Sisif:Si......lumea e condusă de idioţi,a mai observat cineva asta sau sufăr de mania persecuţiei?
Darius:Daca e aşa crede-mă ca sufar de boala asta cu mult înainte sa te naşti.Cand nemţii impreuna cu maghiarii si românii au cucerit oraşul meu,serviciile de poliţie au scos toţi evreii si alţi foşti soldaţi au fost deportaţi,eu am fost printre puţinii care au supravieţuit pana acum...
Sisif:Neamuri diferite,probleme identice,crezi ca nemţii vor câştiga războiul?
Darius:A cucerit Napoleon Rusia?
Eu:Nu....
Darius:Hihihi,ai putea sa il asculţi pe micuţul ăsta.Daca vine iarna s-a zis cu ei.Eu,care am apucat o parte din război stiu chestii MULT mai rele decât gloanţele care te pot ucide:tifosul,ciuma,amigdalita,tuberculoza,poliomelita,tetanos sa nu mai pomenesc ca doar in Mama Rusie pietrele crapă de frig...
Asta e sclavie curată,dar mai bine aici decât acolo...

Cu toţii ne uităm speriaţi,gândindu-ne la ce trec prietenii noştri,famiile,dar si gândul,ca intr-o zi,Germania va fi înfrânta,chiar daca noi nu vom trăi sa ne bucurăm de asta.