Este 24 Decembrie 1943.
Este al doilea an consecutiv in care Hanuka(Crăciunul la evrei) aduce mai multă mizerie decât bunătate.
Aici e frig de crapă pietrele,si baracile sunt inutile.
Cans spun ca ele crapă spun ca unele pietre aduse de noi s-au crăpat singure ca prin minune.
Nu e zăpadă,dar vântul de lângă mare iti taie pielea de pe tine.In ajunul Hanukai nu facem nimic altceva decât sa ne rugăm pentru o vreme mai buna si sa trăim ziua următoare.
Veşti bune sunt totuşi :Sergentii si soldaţii au plecat demult,cam la 4 zile după Sf.Nicolae.
Se ştie ca nemţii petrec sărbătorile de la Sf.Nicolae până la anul nou.
Aici nu mai sunt nici SS-işti,nici soldaţi,dar nu avem ce face.
O dată pe săptămână vine cineva cu resturile de la masa lor de Crăciun.
Câte un carnat,câte o brânză mucegăita(nu voi înţelege cât trăiesc cum pot francezii mânca aşa ceva) sau o pastramă,poate chiar niste peşte,in special somn.
Vorbind de somn,ma culc imediat ce terminăm de carnat "O,brad frumos".
Partea cea mai amuzantă este ca am cântat acest cântec in 4 limbi diferite!
Oricum,ma întorc la culcat.Nu aştept ziua de mâine cu nerăbdare....
Era ora 11.50.
M-am uitat in ceasul de mâna al unui coleg de baracă sa văd cât era ceasul.Somnul meu a fost tulburat de ceva aşa greu de crezut încât o sa ziceti ca malnutritia si-a spus cuvântul:Un bărbat costumat ca un bufon cu coroană si sceptru ZBURA deasupra noastră!
Eu:Cred ca mâncarea aia stricată si-a spus cuvântul...
Baltazar:Glumeşte cât mai poţi băiete!Nu are rost sa îi alertezi pe ceilalţi,doar tu ma vezi.Însă grăbeşte-te,urmează sa plecăm!
Eu:Ce?Cum?Unde?CINE EŞTI MA ROG?
Atunci acel tip imi da coroana lui si imi spune cu o calmitate morbidă:
"Eu sunt Baltazar,Primul Mag al Orientului si vestitor al venirii lui Iisus.Urmează sa iti arăt adevăratul dar al Crăciunului:Famillia,si pentru ca nu sunt aici,vom face o călătorie epică in trecut,înainte de Moarte,de Război,si înainte de Holocaust"
Zis si făcut:imaginea din faţa mea s-a distorsionat pana cand credeam ca am orbit.
Cand credeam asta,imaginea a devenit din senin clară,chiar foarte clară.
Arthas:Unde suntem?
Baltazar:Te prinzi greu nu?Întrebarea este CAND suntem.Suntem in Timişoara anului 1934.Atunci aveai cam 6 ani sau greşesc?
Arthas:De ce acum?
Baltazar:Voiam sa fiţi toţi,anul ăsta s-a născut si sora ta mai mică,primul Crăciun e cel mai important.Era sa uit:nimeni nu te poate auzi sau vedea, in eventualitatea in care vrei sa îi previi de soarta lor oribilă....
Arthas:De ce imi faci asta?
Baltazar:Eu sunt doar mesagerul,nu pot schimba regulile si nu eşti primul care imi zice asta.
Arthas:Da,sigur,cine a mai zis?
Baltazar:Cum ai reacţiona cand ti-as spune ca Hitler simţea la fel cand i-a murit mama si a picat şcoala de arte?
Arthas:L-AI VIZITAT SI PE EL??????
Baltazar:O dată,sper ca nu vei face aceleaşi greşeli.
Cei doi întra in casă.
CITEȘTI
Holocaust-Inceputul Sfarsitului
RandomJoseph Arthas e doar un copil român de origine evreiască care trăieşte o viaţă normală si fericită in Timişoara anului 1938,implinind 10 ani. Aceasta e povestea cum Arthas a supravieţuit Războiului Mondial,destrămării "României Mari" si a familiei s...
