Poezia aceasta este inspirata după Another life de la Motionless in White,una dintre trupele mele favorite.
Urăsc să am nevoie de tine.
Nu te pot lăsa să mă lași amintirii,
Realitatea noastră este ficțiunea iubirii.
Nu te pot trata ca pe o umbra a memoriei,
Cum nu pot cânta fără versurile melodiei.
Indiferent ce scriu,nu explică durerea pe care o simt.
Mereu mergând cu o lumânare prin timp,
Lângă mine Îți văd mereu fantoma.
Şi,deschizând ochii,din tine nu a mai rămas nici umbra.
Tu suspinai pe vremuri,spunând ca te doare,
Dar ține cont c-acum durerea mea-i mai mare.
Când te simt acum cu ce-a mai rămas din mine,
Aş fi nebună să strig după tine?
Urăsc că ai crezut că te-am dat uitării,
La bine şi la greu,slujeam în numele iubirii.
Şi mă gândesc că mai este vreo speranță,
Să ne întâlnim într-o altă viață.
Nu urăsc sa am nevoie de tine
