Ore întregi la el mă gândeam,
După sufletul lui negru plângeam,
În chip de înger,dar interiorul demonic,
Aromă de căpșuni, dar interiorul sadic.
Priveam în ochii lui de gheață cu dulceață,
dar sufletul-mi aluneca-ntr-un abis fără viață,
Яuginea-n țărână sub lumina cerului,
Visa cu ardoare la gustul buzelor lui.
Îmi amintesc cum mă lipea de trupul lui subțire,
Иe așezam pe iarbă și-mi asculta șoapte de iubire.
Acum stau la colț de stradă, plângă, părăsită,
Visând la cum mă făcea să mă simt iubită.
