mort si trist

62 16 17
                                    

simt cum capul mi se sparge
in durere pulsatoare
iar caldura-si face loc
prin mirosuri reci de iarnă
ce-mi supra-dozeaza craniul
rupt cu somn de negasit
când cu două nopți în spate
n-am putut să iau aer
decât când voia și cerul
și euforia falsă
îmi înțepa inima
fără aer
fără frica
dar cu frică
fără aer
cu gânduri negre
plastice și fabricate
pe care nu le simțeam
nu simțeam nimic
și voiam să rămân
acolo unde eram
doar sa pot
termina tot
cu doua lumini din cinci aprinse
dislocandu-mi inima
și presând un pumnal in ea
apoi facandu-mi creierul
mort și trist

Schimb de euforii abstracteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum