nu știu

52 20 21
                                    

ce am pierdut
si ce am adus
nu o sa poată
să îmi lipească pe frunte
un fragment ca o bulă neștiutoare
cu scrisul sângeriu al
unui tipar dureros
unei cutii plastice
care în prezența unei false bariere
ne împinge pe toți în mitomania
unui praf de trandafir ars
și ne spune că suntem la fel
și că trebuie să fim modelați
cu pene gri de cenușă
și cu sforile aurite, necurate, țesute din mânie si lăcomie
care ne controlează pe toți
vrând să ne omoare
încet
și să fim sclavi
in palatul lor format din cadavrele oamenilor
care au vrut să știe
ce nu știu

Schimb de euforii abstracteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum