𝐑𝐎𝐁𝐎𝐓 ; 𝙹𝙸𝙺𝙾𝙾𝙺

[°•15•°]

07.11.2020.

ㅡJimin-ah!

Jungkook îl prinse de braț şi îl întoarse cu fața la el.

ㅡAm glumit.

ㅡBine, dă-mi drumul acum, zise şi îl privi în ochi.

ㅡCe prost eşti! Domnul Park e suparat acum şi e doar din vina ta! țipă Irene.

ㅡDa, e vina mea. Eu stăteam cu iubirea vieții lui în bucătărie. Singuri.

ㅡCe prostii spui? Eşti gelos?!

ㅡŞi ce dacă aş fii?!

Irene tăcu brusc când îl auzi. Înghiți în sec iar apoi îi râspunse pe un ton calm.

ㅡPăi...

ㅡNu aş fii singurul gelos în orice caz.

ㅡTe referi la Jimin?

ㅡCam da. Nu ai vazut cum s-a comportat?

ㅡEşti tu prost! Jimin nu era gelos, țipă fata şi parasi bucătăria.

ㅡJungkook-ah, dă-mi drumul, îl rugă Jimin pe şaten.

ㅡTe-ai supărat, nu? Eşti gelos?

Irene se opri din mers când îi vâzu pe cei doi privindu-se de aproape. Rămase tăcută şi îi privi confuză.

ㅡGelos?! De ce aş fii gelos mă rog ?

Jungkook se întristă şi îi eliberă brațul. Îl privi dezamăgit şi plecă.

Jimin îl privi cum se îndepărtează şi oftă.

ㅡD-Domnule Park, sunteți bine? îl întrebă Irene în timp ce se apropia de el.

ㅡNu ştiu dacă sunt bine, nu ştiu ce se întâmplă cu Jungkook-E, nu ştiu nimic.

Jungkook intră la el în dormitor şi se aşeză pe patul imens. Ochii lui lăcrimau, fapt care îl facea să se simtă rău şi ciudat.
Suspinele îl copleşeau iar el respira din ce în ce mai greu. Neştiind ce să facă, se întinse uşor pe spate.

❝ 𝘾𝙖𝙡𝙢 𝙅𝙪𝙣𝙜𝙠𝙤𝙤𝙠-𝙀, 𝙘𝙖𝙡𝙢 . ❞

Băiatul încercă să se calmeze singur dar nu îi prea ieşea. Simțea nevoia să cheme pe cineva care să stea lăngă el dar era mult prea orgolios.

❝ 𝘿𝙚 𝙘𝙚 𝙞𝙢𝙞 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙖𝙨𝙩𝙖. . . ❞