𝐑𝐎𝐁𝐎𝐓 ; 𝙹𝙸𝙺𝙾𝙾𝙺

[°•18•°]

16.01.2020.

❝ eşti secretul meu ❞

ㅡTrebuie să aflu ce simți, Jungkook.

ㅡŞtiu exact ce simt, Jimin, dar nu vreau să îți spun.

ㅡPăi aşa nu voi putea să te vindec.

Jungkook se apropie de Jimin şi îl îmbrățişă de la spate, odihnindu-şi capul pe umărul său.

ㅡSimpla ta prezență  mă vindecă.

Blondul râmase şocat de gestul lui Jungkook. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce se comporta aşa.

ㅡK-Kook, eşti bine?

Jungkook rupse îmbrățirea şi zâmbi.

ㅡAbsolut.

2:OO 𝕡𝕞

Blondul oftă în gol neştiind cum să reacționeze la gesturile ciudate din ultima vreme ale  lui Jungkook.

Îl adora pe şaten dar îi era frică să nu se ataşeze mai mult decăt ar fii corect de acesta.

Stătea pe podea în laboratorul său luminat doar de lumina lunii luptându-se cu gândurile lui.

❝Ar fii mai bine să mă îndepărtez de el? ❞

Cufundat în întrebări şi soluții, fuse brusc întrerupt de un oftat, care cu siguranță nu îi aparținea.

Îşi întoarse calm privirea spre uşă iar,  brusc, inima îi stătu o secundă în loc.

ㅡDe ce nu dormi?

Blondul oftă când îi auzi întrebarea

ㅡDe unde ştiai că sunt aici?

Jungkook îşi dădu ochii peste cap şi se aşeză lăngă Jimin, inventănd un răspuns.

ㅡȚi-am simțit parfumul.

ㅡMă indoiesc că poți să faci asta.

ㅡPot, doar sunt un robot.

ㅡEşti mai mult de atăt, Kook.

Jungkook îşi aținti privirea în pămănt iar Jimin îi luă uşor fața fină în palme şi îl privi drept în ochi.

ㅡPoate e nedrept dar nu mă mai pot abține.

❝ Simt că îmi iau buzele foc dacă nu te sărut ❞