𝐑𝐎𝐁𝐎𝐓 ; 𝙹𝙸𝙺𝙾𝙾𝙺

[°•16•°]

07.11.2020.

23:12 𝕡.𝕞.

❝ respiră, kookie, eşti bine. ❞

Băiatul se simți îngrozitor de rău, lacrimile îi curgeau neîncetat iar starea lui părea să se înrăutățească. Începu să îşi spună că e bine, încercând să se calmeze.

În scurt timp, bătăile inimii lui erau puternice şi rapide iar respirația din ce în ce mai sacadată.

Jimin ieşi din laborator şi se îndreptă spre uşa dormitorului său. Camera lui era la un metru distanță de cea a lui Jungkook.  Obişnuia să intre mereu pe la el spunăndu-i noapte bună dar nu credea că e cazul acum.

Pe când să intre în camera lui, îşi ridică privirea spre camera lui Jungkook.

Tentația de a intra îl domină aşa că bătu oftând la uşa şatenului.

ㅡJungkook, sunt eu, stătea la uşă dar nimeni nu deschise aşa că intră confuz.

Jimin îl văzu pe şatenul, care arâta groaznic, tot transiprat, stănd sprijinit de canapea.

Blondul fugi repede la el şi îi puse mâna pe frunte panicat.

ㅡJungkookie, e-eşti bine?!

ㅡ Jimin..., băiatul nu avea putere nici să-i spună numele.

Jimin se aşeză agitat lăngă el iar Jungkook îl prinse de mână, simțind cum se calmează.

ㅡMă duc să caut ceva în laborator sau...să chem o ambulanță sau-

ㅡNu, nu, nu. Rămăi cu mine, spuse printre suspine, nu pleca te rog.

Jimin îl privi îngrijorat dar voia să-l liniştească aşa că îl măngăie uşor pe cap în timp ce amăndoi se făceau comozi pe canapeaua îngustă.

ㅡKookie, tu nu eşti bine...

❝ ㅡAtăta timp căt eşti cu mine, voi fii bine.  ❞