Încearcă să supraviețuiești

Capitolul 4

ORICARE AR FI EL

        Dintr-un motiv pe care încă nu reușesc să-l înțeleg, Shade e mai tăcut ca niciodată. Iar după vestea pe care tocmai mi-a dat-o, lipsa lui de comunicare face ca aceste momente să fie mult mai inconfortabile decât ar trebui. Știu că relația noastră nu a fost niciodată impecabilă, în ciuda câtorva dintre momentele pe care le-am împărtășit, dar îmi place să cred că am depășit stadiul în care să nu ne putem vorbi.

        Însă îmi pot da seama că e supărat. Cel puțin atâta lucru, pot.

        Dar nu mi-a spus nici măcar asta. Nu. Limbajul corpului este cel care-l trădează. Modul în care se agită pe scaun, strânge volanul în pumni, gesticulează nervos spre șoferii grăbiți, toate astea îmi spun clar și răspicat un singur lucru: Shade e cel puțin la fel de deranjat de veste precum mine.

        Însă nu vrea să verbalizeze asta. Se comportă de parcă, gata, acum că mi-a spus că va fi transferat, putem lasa elefantul din cameră deoparte și să ne concentrăm pe ceea ce am venit să facem. Și, poate, într-un fel, așa este, însă nu mă pot abține să nu mă gândesc că plecarea lui îmi îmi va trage preșul de sub piciore din punct de vedere sentimental.

        Nu știu când ajungem în fața hotelului, chiar mai puțin când Shade începe să vorbească cu recepționera posomorâtă, care acum îi indică unde să semneze. Totuși, știu ora la care mă trezesc din transă: 20:32, așa cum indică ceasul rotund de deasupra recepției, care scoate un sunet atât de puternic, încât ma readuce la realitate.

        Știu că nu am un motiv palpabil pentru a fi supărată, nu e ca și cum eu și Shade ne vedeam zilnic – sau măcar lunar –  însă, asemenea lui Faith, știam că era acolo dacă aveam cu adevărat nevoie de el. Iar acum... ei bine, acum nu va mai fi. Egoistă? Posibil.

        — Shade, îi pronunț numele când intrăm în lift, însă nu se încumetă să-mi răspundă. Vrei să vorbim despre asta?

        — Despre ce?

        Indiferența din răspunsul lui nu poate decât să mă enerveze, dar știu că abordarea asta nu funcționează cu el, așa că îi răspund simplu:

        — Transferul tău.

        Pufnește, apăsând încă o dată, mult mai apăsat, pe butonul spre etajul cinci.

        — Am vorbit.

        Nu, nu am făcut-o.

        Dar nu îndrăznesc să-i spun.

        Îmi mut privirea asupra numerelor care indică la ce etaj ne aflăm. Deși distanța dintre parter și etajul cinci nu e uriașă, timpul nu a părut niciodată că se scurge mai încet. Probabil tăcerea dintre noi face ca minutele să pară nesfârșite, dar Shade nu pare la fel de deranjat de asta.