Psihopat cu suflet

2

Bruneta adormi în avion în drumul lung spre Amsterdam. Avuse un vis straniu, cu un bărbat înalt, ce avea umeri lați și părul negru, mai negru ca întunericul dar din păcate nu îi văzu fața din prima doar ochii lui căprui că ciocolata caldă dar care spre uimire păreau așa de reci. Purta un halat și ținea în mână un clește de stomatolog și râdea ușor, iar înainte că ea să se trezească față auzi cuvintele " Ai grijă la ce faci dar totuși vei ajunge la mine".

Însă când fata era cea mai debusolata în somn fuse trezita de către însoțitoarea de bord ce îi zice cu un zâmbet pe buze că ajunse la destinație. Bruneta se ridică de la locul ei și mai târziu când își i-a bagajul își cheamă un taxi ce o duce la destinație, mai ușor spus, la acel cămin pe nume Redwoods. Un nume ciudat dar cel mai important e că avea un preț accesibil.

La început taximetristul se uimi când auzi unde trebuia să o ducă însă tăcu și conducea în continuare. Fata privi pe geam spre priveliștea de pe străzi. Pe buzele fetei apăru un zâmbet ușor că în sfârșit putu trece peste obstacolul și peste amintirile legate de fostul oraș.

Durase câteva ore până când să ajungă în fața clădirii total diferite de ce era în poză, acum chiar ca se întreba dacă a ajuns la locul potrivit. Bruneta a întrebat taximetristul dacă au ajuns unde trebuie iar el a spus că da și după, fata nesigură i-a plătit și si-a scos bagajele pornind înspre acea clădire de un crem șters, cu denumirea căminului ușor pe o parte cel mai probabil mai devreme sau mai târziu va cădea pe jos sau peste cineva. Facu câțiva pași inspirând și expirând apoi intrând în clădire nesigură.

Holul mic cu becuri ce pâlpâiau înrăutățea starea de neliniște a fetei însă ea era mai puternică de caract și înainte spre mica încăpere din fața ei unde stătea șefa acestui cămin și bate de câteva ori în ușa, imediat auzind vocea unei doamne ce îi spune să intre iar ea face în tocmai.

Doamna cu parul cărunt și creț tuns bob îi zâmbi. Era secundă și mai plinuță exact că și orice doamna în vârsta ei de aproximativ cinzeci și cinci de ani. Purta niște haine simple și niște ochelari, stând la masă și citind cel mai probabil ziarul cu cele mai proaspete noutăți din toate domeniile.

-Bună, tu trebuie să fii Celesta dacă nu mă greșesc, zice doamna ridicand privirea din ziar și analizând-o rapid.
-Bună ziua și mă cheamă Celeste iar dumneavoastră sunteți...., zice fata privind-o sugestiv ne știindu-i numele iar la gestul acesta femeia râde scurt.
-Mă cheamă Cybele, fetițo.
-Doamnă Cybele, am o mică întrebare...
-Sigur, pune-o,iti voi răspunde cu drag.
-De ce locul acesta arată total diferit de pozale de pe site.
-Acea poză nu o mai pot schimba fiindcă nu am cum iar de aspectul clădirii... Anul trecut aici avuse loc un incendiu nu puternic dar îndeajuns cât să ardă ultimele etaje de atunci am renovat totul cu puterile mele însă ușile la celelalte etaje sunt baricadate însă e posibil să ieși pe acoperiș.
-Dar statul nu va propus reparație?
-Ne-a propus dar planul de muncă va fi pus în practică abea după jumătate de ani.
-Bine, îmi puteți arăta camera în timp ce îmi veți răspunde la întrebări? spune fată politicoasa uitându-se acuma doamna ce se ridică.
-Sigur, urmează-ma,zice ieșind din acel mic cabinet mergând pe holul alăturat unde și erau camerele. Aici nu locuiesc multi oameni, însă sunt destul de calmi dar este unul pe nume Yeoema care îmi seamăna a bandit, să ai grijă la el. Baia e comună din păcate la fel ca bucătăria iar WC-ul fetelor se află chiar lângă acel al băieților . Camera ta ți-o decorezi cum vrei tu numai sa ai grija totuși la ce faci. Dacă vei avea oaspeți, pot rămâne doar pana la zece seara ,nu mai târziu. Plata lunară a rămas ca și acea care scria pe site și ca bonus în fiecare zi aduc ouă proaspete pe care le poți găsi în frigider și de-asemenea poți păstra fără grijă mâncarea acolo. Camera ta va fi sub numărul treizeci ,am ales una cat de cat potrivita pentru o fată ca tine, zice doar în final oprindu-se în fața unei uși cu cele două cifre spuse de ea.
-Mulțumesc mult doamna, zice Celeste trecându-si o mână prin păr.
-Fetițo, ține aceste chei. Aceasta este cheia de la ușa ta, aceasta este de la WC iar cealaltă e de la baie în caz că vrei să faci singură duș , spune aceasta arătând la toate cheile .

Aceasta dădu afirmativ din cap și intră în cameră, rămânând cu un poker face, spunând niște înjurături frumoase în gând. Camera era cam cât cea din fosta casă numai ca în jumătate. Oftând aceasta se așează pe marginea patului, brusc în jur ridicându-se stratul subțire de praf ce se afla pe aceasta. Bruneta se ridica rapid tusind de câteva ori fiindcă praful îi intra pana și în gură. Încearcă să deschidă geamul dar acesta se blocase și avea doar un spațiu mic care dadea voie aerului curat să intre în infern dar cel mai probabil asta ar dura milioane de ani așa că deschide ușa, luând pătura ce era pusă pe pat la fel ca și perna și toate lucrurile ce erau acolo și ieși afară.

A început să scuture toate acele lucruri care zici că avea praf infinit în ele. Bateria telefonului murise dar fata nu plecă încă în clădire. Brusc se simți urmărită, privi de câteva ori în dreapta și în stânga apoi nesigură dar și o grabă mare începe să bată în continuare praful până nu aude în scurt timp un chicot ușor din întuneric.

-Cine e aici? Zice fata rapid privind in toate direcțiile, tresărind ușor.
-Eu? Păi s-sunt Hróke și locu-locuiesc aici în c-cămin, se aude un glas bâlbâit iar apoi din întuneric iese un bărbat de înălțime medie cu mâinile strânse pe piept, parul lui era albastru deschis și era cam până mai jos de sprâncene și aproape îi acoperea ochii albaștri că o mare agitată iar în nas și în buză avea câte un piercing.