Psihopat cu suflet

3

A făcut câțiva pași în spate ținând perna strâns de două colțuri ușor încruntandu-se dar încearcă să fie calma.

—Se pa-pare că te-am speriat, zice băiatul  și chicoti scurt cu un zâmbet care îi făcu părul de găină.

Începuse să regrete că a ales să locuiască aici însă nu m-ai putea da înapoi, sigur doamna Cybele nu i-ar da voie să plece și să își ia banii înapoi. Înghițind în sec față zâmbește fals uitându-se la băiatul ciudat din fața ei ce o privea nebunește,îi dădea fiori de groază. Că să nu mai predomine acea tăcere care cu încetul o ucidea, hotărî să se prezinte.

—Eu sunt Celeste, m-am mutat astăzi aici.
—Ce b-bine, în sfârșit o fată pe a-aici.
—Daa,sigur...acum scuze, trebuie să continui de scos praful din pernă și altele.
—Dacă v-vrei pot să te a-ajut, zice acesta apropiindu-se de ea din ce în ce mai mult, apucând capătul pernei in mâna.
—Nu, nu, nu, mă descurc și singură,zice aceasta grăbită și își sucește perna din mâinile bărbatului din fața ei. Acesta doar stătea în continuare în fața ei și își pune mâinile mai aproape de piept zâmbind ciudat. Brusc doamna Cybele își face apariția lângă cei doi.

—Hróke, lasă fata în pace mai bine ai veni sa mă ajuți prin cămin, zice doamna usor încruntata.

Băiatul murmură un bine și da afirmativ din  cap în timp ce femeia îl ia de braț și ii șopti ceva la ureche  iar acesta tăcu.

Celeste doar ii privi scurt și se întoarse la treaba ei iar când termină peste vreo douăzeci de minute pur și simplu se așează pe jos în stil turcește și își ridică privirea spre cerul car acum era pe alocuri plin de nori. Fata ajunse mai spre seara iar acum era deja noapte iar ea uitase să își pună telefonul la încărcat.

Cand se făcu mai frig față oftând se ridică de pe jos și se întoarse în cămin ne uitând tot ce scuturase de praf. Intrând în cămin ea începu să treacă pe hol până ajunce în fața camerei sale când din camera paralelă își face apariția un bărbat ce împietri când o văzu.

Acesta avea câteva tatuaje pe mâna care se vedeau din vina tricoului negru ce îl purta,era înalt și părul blond ușor revășit.

—Bună seara domnișoară, să vă ajut poate cu ceva.
—Sigur domnule, puteți să îmi țineți lucrurile până îmi descui ușa? Întrebă fata zâmbind puțin mai ușurată că dădu peste un vecin normal.
—Nici o problemă, apropo eu sunt Yeorma, zice aceasta în timp ce ii ia toate lucrurile din mână.
—Eu sunt Celeste, zice bruneta înghițind în sec amintindu-și vorbele doamnei Cybele în timp ce descuia mai grăbită ușa.
—Încântat de cunoștință, sper să nu îți ruinezi viața aici  cum o fac eu, în curând mă voi muta sper să o faci și tu pentru siguranța ta.

Zice acesta mai in șoaptă in timp ce îi înmână lucrurile. Fetei îi trecu în frig pe șirea spinării din vina vorbelor lui dar încerca să nu arate asta și intră rapid în încăpere e care nici nu o puteai numi camera. Oftând își pune telefonul la încărcat și se așează în pat, cum fiind obosită adormi imediat ce simți salteaua sub ea și capul pe pernă.  De îndată ce adormi aceasta nimeri în plasa viselor, unor destul de ciudate.

Celeste se afla legată de un pat destul de vechi ce scârțâia. Încăperea era luminata de un bec ce pâlpâia și ce se legăna puțin, creând diferite umbre pe pereții mucegăiți din jur. Brusc, de nicăieri încep să se audă niște pași lenți dar apăsați apoi o siluetă apărând fix sub acel bec. Din câte se părea, persoana era înaltă și îmbrăcată în costum fiind bărbat.

Acesta luând ca prin minune din întuneric un scaun, și-l așează în fața lui și se așează alături de patul de care era legată față. Acum, bruneta putea observa iarăși cu ușurința ochii acei ciocolatii de la care îți îngheța sângele în vene  iar mai târziu pe buzele bărbatului apărand un zâmbet viclean. Bărbatul misterios lăsându-și spatele rezemat de spătarul scaunului își pune picior peste picior și continua să se uite la ființa plăpândă de pe pat.

—Atâta timp te-am căutat și în sfârșit te-am găsit... Tu vei fi premiul meu în viitor și persoana de care mă voi mândri...draga mea Celeste.

Se auzi  iarăși acea voce de la care fetei îi treceau fiori pe şirea spinării. Celeste se uită la bărbat iar acesta slăbi puțin strânsoarea cravatei ce parcă îl sufoca acum cand fata îl privi atât de inocent. Misteriosul se ridică de pe scaun apoi se apropie tot mai mult de patul fetei și se pune rapid peste aceasta privind-o fix în ochi și spunând :

—Mă înnebunești doar prin priviri...

Cand acesta era pe punct să facă o alta mișcare, față se trezi rapid respirând sacadat iar pieptul acesteia mișcându-se rapid de parcă fugise un maraton. Se simțea ciudat și avea senzația că totul e foarte real și se putea întâmpla asta în orice clipă.

Își trecu mâna agitata prin păr apoi oftând scurt se ridică din pat, îndreptându-se spre masă unde stătea telefonul și uitându-se la vreme. Azi avea noroc fiindcă era sâmbătă și își începea lucrul abea de luni.  Acum era fără zece minute șase dimineața așa că fata hotărî să se ducă să își facă un duș rece pentru a-și reveni la realitate si pentru a uita scenele din visul ei destul de neobișnuit pentru ea însuși.