A doua șansă

1

...Patricia...

-Nu știu ce să zic , adică mie îmi plac amândouă . Spun în timp ce mă uit plictistă către Amanda, femeia asta este ca un adevărat vampir de energie .

-Doar vreau să îți dai cu părerea, chiar contează pentru mine !

-Stiu dar nu pot să mă decid, cel de ciocolată pare mai bun ! poate o să scap dacă aleg odată.

-Da , rămâne așa , mă duc să vorbesc cu cofetarul . Mă uit după ea și când o văd că dispare îmi scot telefonul din geantă și îmi verific mesajele, iar am primit câteva de la Andrew , omul ăsta chiar nu vrea să înțeleagă că ne-am despărțit și că nu vreau să mai aud de el .

Stau câteva minute și reflectez asupra situației când telefonul vibrează și aproape îmi cade din mână .Mă uit la apelant și instantaneu îmi dau ochii peste cap .

-Patricia Davies la telefon.

-Bună, scuze că te deranjez știu că este sfârșit de săptămână și că ai liber , dar am nevoie de o semnătură din partea ta , trebuie să trimit dosarul peste câteva ore , poți să vii ? Când aud asta îmi vine să sar în sus de nervi , nu îmi este destul că trebuie să îl suport 5 zile pe săptămână , acum trebuie să îl suport și câteva ore suplimentar . Chiar dacă este nevoie de o simplă semnătură , omul ăsta pălăvrăgește mai mult decât o moară stricată .

-Nu este nici o problemă , o să vin cât de repede pot ! mă gândesc cum o să reacționeze Amanda când o să afle că nu o să mai mergem să mâncăm înghețată împreună, precis o să fie supărată.

-La revedere !

-La revedere!

- Putem să luăm înghețată și mâine . O aud pe Amanda din spatele meu.

-Îmi pare rău , promit că mergem mâine! spun în timp ce îmi iau geanta și cheile de pe masă .

-Pa!

-Pa! ies din cofetărie și îmi caut cu privirea mașina , un Audi A1 alb , o găsesc și mă îndrept spre ea . În nici 20 de minute ajung , intru în clădire și o salut pe Sarah, recepționera , merg spre lift dar este plin așa că decid să urc pe scări .După vreo 5 minute încep să gâfâi , chiar trebuie să încep să fac mai mult sport , ajung la ultimul etaj și bat la ușa unde scrie ,,Earl Hamilton director adjunct ,, aud un intră , și deschid ușa .

-Bună ziua , domnișoară Davies ! îmi spune cu vocea lui stresantă care te face să înebunești încet dar sigur .

-Bună ziua , domnule ! îl văd că scoate un dosar dintr-un sertar iar eu îmi caut un pix cu care să semnez documentul .Se uită la mine cu atenție și îmi face semn să mă așez. Deschid dosarul și văd că este dosarul meu de angajare , mă uit la el cu o față speriată .

-Mă concediați . Spun gâtuit cu o urmă de răgușeală în glas , deja mă gândesc ce o să fac dacă rămân fără loc muncă.

-Nu nu , doamne cum să te concediem , ești unul dintre cei mai buni angajați , nici nu se pune problema. Când aud asta, răsuflu ușurată iar toate gândurile mele negre dispar.

-Atunci ?

-O să te promovăm , o să primești postul meu , eu trebuie să mă mut în Boston și ne trebuie un înlocuitor , eu și directorul ne-am gândit la tine deoarece dai randament și ești foarte implicată în ceea ce faci . Îmi vine să sar în sus de fericire dar trebuie să fiu calmă pentru a da o impresie bună .

-Vă mulțumesc . Chiar îmi vine să sar în sus , nu pot să cred că o să fiu directorul adjunct a celei mai mari firme de IT din New York .

-Nu mie trebuie să-mi mulțumești , tu ești singura responsabilă .

-Tot vă mulțumesc .

-Luni poți să îți muți lucrurile , de azi acesta este biroul tău. Nu stau prea mult pe gânduri atunci când mă ridic deodată și mă aplec să îl iau în brațe, la început pare surprins dar nu stă prea mult pe gânduri și mă îmbrățișează și el, ne rupem din îmbrățișare când euzim un tușit care ne atrage atenția . Când mă întorc dau de un bărbat înalt cu o față expresivă .

-Bună ziua domnule .

-Bună domnișoară Davies , s-a întâmplat ceva ?. Cu siguranță se referă la faptul că ne-a găsit îmbrățișândune .

-Nu , totul este în regulă . Se uită în ochii mei și simt cum un fior rece îmi traversează șira spinări, îmi mut privirea spre documente , și îmi iau pixul .

-Unde trebuie să semnez ? spun în timp ce mă uit peste câteva foi din dosar.

-Aici și aici , cred că asta este totul , îți urez succes și vă rog să mă scuzați dar trebuie să plec .

-O zi bună , ne vedem peste câteva luni . Spune bărbatul înalt care presupun că este Directorul, îmi face cu mâna și îi răspund prin același gest . Îmi iau geanta și dau să plec dar îmi aud numele și mă întorc .

-S-a întâmplat ceva ? deja mă gândesc cum o să reacționeze Amanda când va auzi noile vești .

-Nu ,doar că voiam să discutăm despre contract .

-Ok . Spun și mă așez ,

-Nu mai bine mergem să luăm și prânzul , îmi este foame ! Dacă stau să mă gândesc și mie îmi este foame și nu cred că ași putea refuza .

-Bine , păi hai să mergem , știu eu un local cu o mâncare excepțională .

-Hai , mergem cu mașina mea . coborâm cu liftul și mergem spre mașină , un Maseratti Granturismo de un gri mat superb , îi dau indicații pentru a ajunge și în aproximativ 15 minute ajungem . Îmi deschide ușa localului și când dau de doi ochi căprui cunoscuți dau să ies afară dar sunt trasă de mână , mă uit în ochii lui și îi spun că trebuie să plec . Doamne ce toantă sunt , l-am lăsat singur , acum sigur o să creadă că sunt o nebună .