THE TATTOO OF FANGS

Chapter Twenty-Eight

CHAPTER TWENTY-EIGHT
—be weak for me

≡

Taehyung aflase un locuru important de care se putea folosi: devenise un punct slab pentru Jungkook iar asta era perfect. Putea spune chiar că era mândru de el---asta vruse de la început, să-l aibă pe Jungkook la picioarele sale. Chiar dacă îl voia mort, îl avea măcar sentimental, așa că totuși era ceva de mândrie. Punctul acela slab al lui Jungkook era puterea lui Taehyung, iar atunci s-a decis că ar fi ocazia perfectă pentru a testa ceva. Poate că nu era un lucru mare și uluitor, dar Jungkook nu avea ceea ce voia prin casă. Era aproape ora unsprezece seara, iar Taehyung încă era pe canapeau din living așteptându-l pe Seokjin. Pe lângă gândurile amuzante despre punctul slab al lui Jungkook, se gândea și la faptul că, de ce de la cearta dintre cei doi frați nu a mai părăsit casa----ei bine, trecuse doar o zi dar încă și pentru Seokjin era prea mult să rămână. Nu îl deranja prezența plăcută a celuitat, era un avantaj deoarece nu mai era nevoit să suporte liniștea ciudată dintre el și Jungkook, și încă un avantaj mai era că îi plăcea să-l vadă pe acesta cum se mânia pe simplul fapt că Seokjin era în casa lui.

Atât de prost stă cu nervii?

Băiatul a oftat ușurat când Seokjin a apărut în living, imediat așezându-se lângă el pe canapea. Părea---trist. Taehyung s-a uitat la el și a spus:

"Hyung -nici nu știu dacă ar trebui să-ți spun așa- vreau înghețată. M-am abținut în două luni, dar până aici mi-a fost. Îmi e dor de gustul divin al înghețatei. Te rog, ajută-mă."

Seokjin a chicotit slab; "E aproape miezul nopții, iar mie sincer îmi e frică să merg pe străzile orașului la ora asta. Chiar dacă acum orașul e împânzit de vampiri. Și e bine, îmi poți spune 'hyung'."

Taehyung a oftat dramatic; "Dar, chiar vreau înghețată. Te rog?"

"Îl poți întreba pe Jungkook, sunt sigur că nu are nimic mai bun de făcut."

Taehyung a rânjit slab și a ridicat din umeri. Seokjin a rânjit și el, dar Taehyung nu a văzut asta. S-a ridicat de pe canapea și și-a făcut drum în camera lor, sperând că îl va găsi pe Jungkook acolo. A deschis ușa cu un zâmbet larg pe față dar Jungkook nu era, iar Taehyung nu știa unde altundeva putea fi. Chiar dacă ideea că ar putea să meargă în celălalt hol -unul dintre holurile casei- și să găsească din nou acea 'cameră' ce avea mobilierul tot din sticlă. Avea un presentiment că Jungkook ar fi acolo, dar era îndeajuns de isteț să-și dea seama că prezența lui acolo l-ar enerva din nou.

Asta înseamă că și azi rămân fără înghețată. Grozav Taehyung, încă ție frică de acea teroare care se pare că are un punct slab pentru tine.

Nu, du-te acolo, și dacă se enervează, găsești tu ceva cu care să spargi toată sticla aia.

Dar totuși, cât de bogat e? Oare descântă cineva banii și se înmulțesc. Nu are cum să plătească un vampir cu așa mulți bani.

Când a deschis ușa, exact cum a presupus, Jungkook era acolo, cu un mic rânjet pe buze. L-a împins cu degetul arătător în piept și l-a dat la oparte, spre surprinderea sa, nu s-a înfuriat. A rămas pe gânduri pentru câteva momente, iar apoi s-a uitat la vampir care din nou îl privea nervos, total diferit de atunci câteva secunde. A decis că ar fi bine să riște și chiar dacă nu ar fi de acord, ziua următoare îl putea bate la cap---până la urmă, descoperise acel punct slab al său și era extrem de încântat.

"Uite cum facem: am vrut să merg să-mi cumpăr o înghețată cu Seokjin hyung, dar vărul tău e prea laș și îi e frică de acei monștri ca și vo---nu, ca și tine."