Părinți lui jungkook luaseră o decizie brusca când a aflat că acesta e homosexual
Sa îl trimită cat mai departe de ei ,acum jungkook este rușinea familiei jeon .
Părinți decid să îl trimită în New York,oraș în care întâlnește persoane ca el ,nu doar...
Așteptam afara in sala de așteptări. Am primit un apel in care mau informat că jungkook sa trezit din nou și că vrea să mă vadă
Am emoții nu știu ce o sa îmi spună
Daca spune că mă urăște?
Că nu vrea sa mai mă vadă ?
Sau că nu îi mai place de mine?
Și dacă...
Ușa sa deschis,doctorul ieșind pe ea
— kim.– mă ridic în picioare — poți intra – îmi șterg mâinile transpirate de propi pantaloni și îi mulțumesc doctorului
Deschid ușa ușor, intru cu pași lenți. Mă întâmpină un corp întins in patul alb. Jungkook avea ochii închiși
Nu îmi spune că din nou am ajuns prea târziu?
Oftez și când vreau sa mă întorc din nou să plec deoarece nu îmi place să îl văd pe jungkook in felul asta o voce mă oprește
— taehyung...– ochii lui jungkook acum erau deschiși
— kooki – spun pe un ton dulce,zâmbesc și mă apropii de el
El încearcă să se ridice în fund dar nu poate așa că eu îl ajut
Îl privesc
Parul lui ce începuse de cadă acum era aproape la fel datorita tratamentului foarte bun de la acest spital
Mă bucur foarte mult că jungkook nu are leucemie
El mă privește și de la o secunda la alta, lacrimi incep să îi curga pe obraji ca o cascadă furioasă Îi pun mana dreapta pe obraz pentru ai șterge lacrimile dar el mă oprește
Cred că a venit momentul
Momentul in care jungkook îmi va spune cat de mult mă urăște
El îmi ia mana intra sa
— Taehyung~ – suspină și își trage nasul zgomotos — mi-a... mi-a f-fost așa frica – inecand în lacrimi îmi spune
— shh~ – incerc sa îl liniștesc – nu ai nimic jungkooki...totul a fost vina lor. Ei te-au îmbolnăvit cu medicamente – îi spun .
— știu... mie mi-a fost frica d-din c-cauza că t-tu ai plecat...taehyungi...nu mă lăsa te rog – trage aer in piept . In ochii lui apare disperarea – T-taehyung, t-te rog chiar daca tu nu mă iubești n-nu mă lăsa ...nu mă lăsa taehyung~ – incepe sa plângă și mai tare și mă strânge de braț. Aparatele la care era conectat au înnebuniti. Făceau așa de multa gălăgie încât m-au speriat
— jungkook...liniștește te ... jungkook...– ușa sa deschis pe ea intrând o asistenta ce a făcut un sunet de mirare și a fugit din nou afara
Doar câteva secunde a trebuit cs un grup de oameni să intre pe ușă
— va rugam să părăsiți încăperea – spune asistenta de mai devreme
— Nu. Nu pot sa plec – îi spun eu. Încă îl țineam pe jungkook de mana
Jungkook speriat A început să plângă și mai tare, acele aparate făceau și mai multă gălăgie
— T-taehyung...nu... n-nu pleca ....– doctori incercau sa îl întindă în pat și să ne despartă mâinile dar el nu voia — Taehyung! – mă strigă speriat
Au apărut încă câteva persoane,nu știu câte exact pentru că nu eram atent la ei, eram atent la jungkook
Au reușit să mă ducă până la ușă
Erau mulți și nu puteam să mă opun când știam că e pentru binele lui jungkook,dar când îl aud țipând inebunesc.
— TAEHYUNG! T-TAEHYUNG NU MA LASA T-TAE NU PLECA.... N-NU! – încerca să se ridice din pat dar nu putea
O asistenta ia făcut o injecție cu tranchilizant Cate un pic jungkook se liniștea. Aproape a adormit
— T-taehyung...– spune înainte să adoarmă
— sunt aici jungkook. – șoptesc – lângă tine – ușa mi se închide în fața
Acum nu îl mai vedeam pe jungkook, vedeam doar o ușă alba .
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
