Vocea tăcerii (boyxboy)

Vineri◇Șaptezeci și cinci

        Posibil sa o fi dat în bara rău de tot? Foarte posibil. Intru rapid în casă și îl văd pe ciudat, alături de părinții săi. Simt cum toată energia pozitivă provocată de timpul cu Aleksei o sa se risipească în mai puțin de un minut. Ultimul telefon pe care l-am primit de la Ace m-a facut să îl abandonez deși îmi făcusem planuri sa nu mai plec de acolo pana maine.

—Pe unde ai fost?zice mama

         Mă uit urât la ea apoi fac câțiva pași în living.

—Ce surpriză, Arkan.zice ranjind

—Ce cauta aici?intreb printre dinți

—Nu ți se pare că esti cam lipsit de respect cu oaspeții noștrii?

—Chiar deloc.zic apoi fac cale întoarsă

—Arkan!

           Urc scările spre camera mea si imi arunc paltonul pe pat. Ace intra si mă uit fix la el.

—Ce cauta jegul ala aici?zic frustrat

—Tatăl lui lucrează pentru companie.spune rapid. Încă nu a zis nimic despre fazele de la liceu. Poate nu o sa comenteze...

—Nu are decat să comenteze în morții lui!strig nervos. Vai, băga-mi-aș!continui pe acelasi ton si imi bag mâinile în par

            Si eram bine, eram de-a dreptul fantastic!

—Tata e si el acasă, a ajuns acum o oră.

—Serios?zic si starea mea se schimbă brusc 

—Arkan, nu!zice parca citindu-mi gândurile. O sa provoci mai multa ceartă!

—Și ai de gand să îl suportăm de acum în colo?! Te-ai tâmpit?!   

—Am eu grijă de el.zice sigur pe el

—Dacă mai comentează la mine ii rup gâtul, tu înțelegi?!

         Coborâm amândoi la parter si ne alăturăm grupului. Il salut pe tata apoi mă așez la locul meu. Conversația se învârte doar în jurul companiei asta pana cand jegul decide să deschidă subiectul ce a apărut zile la rând în gura presei.

—Pedro!strigă tatăl lui însă tipul nu face altceva decât să se uite la mine ca un obsedat

—Ce am zis?întreabă nevinovat

—Acelea au fost doar aiureli ale presei.spune tata si isi aprinde o țigară

—Eu nu prea as crede.spune tipul cu tupeu

—Pedro!strigă iar bărbatul

—Esti sigur ca ai nevoie de asa angajați?zic si mă uit fix la tata. Pentru ca daca imi amintesc eu bine o regulă importantă a companiei era respectul față de ceilalți, atat a angajaților cat si a angajatorului. Acest domn nu e in stare sa isi controleze propriul fiu, darămite niste subordonati!

—Ce face...

—Refuz să fiu subiectul principal de barfa al acestui individ și nici macar nu e prima dată când se întâmplă, dar am trecut cu vederea. Ori rezolvi tu aceasta problema ori o rezolv eu.spun si mă ridic în picioare

—Fiul meu are dreptate, Karl. Nu se cuvine să vorbească așa, e vorba de onoare în primul rând. Iar în al doilea rând, Arkan o să fie noul director peste câțiva ani si asta ți-ar putea influența în mod direct statutul.

—Pedro, cere-i scuze tânărului Müller!spune tatăl său uitându-se la el furios

           Tipul mă privește si zâmbetul ala tâmp i-a pierit de mult.

—Nu...zice si privește in alta directie

—Foarte bine atunci.zic si imi pun mainile la spate. Cred ca suntem de acord cand spun ca in companie există un post liber din momentul ăsta. Nu-i așa, tată?

            În momentul în care imi primesc aprobarea mă retrag din încăpere. Blestematul.