Vocea tăcerii (boyxboy)

Capitolul◇Nouazeci si nouă

    ~Câteva zile mai târziu~ 

  Învârt stresat inelul de pe deget privind pe geam. Chiar dacă tu nu vrei sa ma vezi, eu vreau. A trecut prea mult timp. Mult prea mult. Nu pot continua așa. Nu vreau sa fiu bântuit de amintiri pentru tot restul vietii pentru ca nu am incercat măcar. O să imi asum faptul că sunt prost, o sa imi asum orice în fața oricui. As fi în stare să fac orice pentru a-l avea înapoi. Pacat că am realizat asta prea târziu. Ies din mașină imediat ce Bruno a oprit motorul. Acum lucrează ca barman într-o cafenea din orașul apropiat. Atât de apropiat ca am facut 2 ore pe trafic de noapte. Dar asta nu conteaza. Intru fix cu 10 minute inainte să se închidă si pot să jur că am auzit pe cineva pufaind nemulțumit. In schimb el zâmbește și continuă să curețe barul pentru ca inca nu m-a observat. Fac pași mărunți spre el apoi își ridică privirea spre mine si se oprește.

—Arkan.zice surprins

         Aș plânge. Doar pentru ca numele meu suna atat de frumos spus de el. Mă așez pe scaunul din fața lui privindu-l. Aruncă laveta și se uită la mine confuz. Ce ar trebui să spun? Nu stiu, chiar nu stiu. Mi-aș dori să îl strâng în brațe si să uităm de lunile astea în care am fost separați.

—Mi-e dor de tine, Aleksei.șoptesc în final

            Cineva trece prin spatele meu si Aleksei se uită lung după acea persoană. Am ajuns prea târziu? Mă uit în aceeași direcție și nu vad decat o tipă ce intră în zona de lucru a angajaților.

—In 5 minute ies. Putem să vorbim atunci daca vrei.spune serios

             Aprob dand din cap apoi mă ridic si ies. Îmi aprind o țigară și bat pasul pe loc. O iau razna dacă... Dacă o să mă respingă? Dacă a întâlnit pe cineva care știe cu adevărat să fie alături de el? Nu as putea sa fac nimic în cazul ăsta. El chiar merită sa fie fericit. Mai ales după tot răul pe care i l-am făcut. Si dupa tot răul existent în viața lui dinainte să apar eu. Văd două tipe ieșind din cafenea râzând si ma scanează din cap pana in picioare în timp ce trec pe lângă mine. Oftez si imi aprind a doua țigară imediat ce o termin pe prima. Privesc în gol pe stradă cum rareori mai trece cate o mașină. E atât de liniște aici. Îmi așez țigara între buze apoi imi scot telefonul. Ora 22:00. Mă întorc si imediat vad cum imi ia țigara si o aruncă pe trotuar. Brațele lui îmi înconjoară trunchiul si mă strânge puternic.

—Habar nu ai cat de dor mi-a fost de tine!șoptește și mă strânge mai tare

       Mă uit la el încercând să realizez că asta e real. El chiar e aici. Îi pot simți bătăile inimii, atat de aproape de mine e! Îl îmbrățișez la rândul meu apoi îi sărut apăsat obrazul.

—Îmi pare atat de rău, Aleksei. Nu ar fi trebuit să te abandonez așa...

—E si vina mea.sopteste si face un pas în spate

—Ce?intreb bulversat. Cum ar putea fi vina ta?

—Mama ta mi-a oferit un târg.

         Din propria experiență pot să jur că acel târg nu a fost deloc în favoarea amândurora.

—Mi-a oferit o sumă de bani să dispar din oraș... Și am acceptat, pentru că nu voiam să fiu o piedică în viața ta. Îmi pare rău, Arkan.

         Nu-mi pasă de asta. Eu ma bucur ca l-am recuperat. Acum nimic nu o sa mai stea în calea mea.

—De ce zâmbești?întreabă pierdut

—Pentru că ai avut curajul să imi spui, si e in regulă.zic apoi ii ridic privirea spre mine. Mama a dispărut de mult din peisaj și de data asta nu mai permit nimănui să mi te ia. Asta dacă... încă mă mai vrei?șoptesc ultima parte nesigur 

         Îmi las mâna în jos așteptând un răspuns de la el. Privește într-un punct fix apoi isi mușcă buza și pufnește amuzat.

—Cum aș putea să nu?

          Râd scurt apoi îi cuprind talia si il trag mai aproape de mine apoi il sărut. Îmi înconjoară gâtul cu brațele si ma trage cu mult mai aproape de el. Mă simt de parcă nu mai e aceeasi persoană, deși înfățișarea lui e neschimbată.

—Și eu te iubesc.șoptește si își ascunde chipul în scobitura gâtului meu. Am auzit ce mi-ai spus la spital...

—Încă sunt un incompetent.soptesc si surâd

            Un incompetent care te iubește mai mult decât orice.

__________

      Nu stiu dacă postez astăzi și ultimul capitolul final. Scuze pentru întârziere, doar că starea mea nu e cea mai minunată:)