Lasă-mă să te ajut cu asta || BXB || Finalizată √

Capitolul numărul 7.

" Ești foarte rău.."
" Am început sa ma gândesc.."
" Știu.."
-
-
-

  Perspectiva lui Liam:

Totul a mers bine între mine și Oliver. Ne știm acum de 6 luni, și lucrurile se îmbunătățesc. Încep sa cred ca și el are încredere în mine precum am eu, și deși ne știm doar de 6 luni, au fost 6 luni extraordinare.

12:45, joi.

- Adică, nu spun ca ar fii o idee rea, însă nici bună nu e.. Spun eu punându-mi o mana în cap, vorbind cu Rebbeca.
Va întrebați oare despre ce vorbim.. Ei bine..
- Sărutul ala sigur a însemnat ceva și pentru tine și pentru el! Se vede! L-ai văzut uitându-se la tine? Exclama Rebbeca. As vrea și eu pe cineva care sa se uite la mine în felul în care Oliver o face asupra ta. Ești norocos.. Zâmbește Rebbeca, luandu-ma de mâini.
Ii Zâmbesc înapoi și o îmbrățișez, iar atunci apare Oliver.
- Hei! Spune el, bagandu-si cărțile în dulap și ciufulindu-ma puțin. Ce faceți?
- Tocmai vorbeam de-
- De cât de cald e afara, știi.. E foarte cald! Spun eu, acoperindu-i cu o mana gura Rebbecai și holbandu-ma la Oliver.
- Ciudat.. Ma rog, ați auzit ca se transfera o fata la noi, nu? Din câte am auzit, a fost exmatriculata de la fosta școală din cauza ca a băgat o alta fata cu capul în toaleta. Spune Oliver razand.
La auzul acelor vorbe am tresărit puțin, și m-am uitat în ochii lui Oliver.
- Da.. E super. Spun, în a doua secunda ferindu-mi ochii. O cunoști?
- Nu, dar pare foarte tare și as vrea sa o cunosc. Ne vedem în pauza următoare! Spune Oliver și se îndepărtează.
- Inca te gândești sa ii spu-
- Hai sa nu.. Mai aștept puțin. Spun, ii zambesc Rebbecai și plec înspre clasa.
Da, fata aia chiar pare grozava, cine nu ar vrea sa o cunoască? Însă gândul asta ma frământă ca îl va îndepărta pe Oliver de mine, și sincer, nu vreau..

  08:34, luni.

Astăzi s-a transferat acea fata la noi, din cate am auzit numele sau e Trisha. Un nume destul de drăguț..
Ma îndrept spre toaletă pentru a ma curata de pictura, tocmai avusesem ora de arta, când ușa directorului se deschide tocmai în dreptul meu.
Atunci, Trisha a ieșit pe ușa împreună cu Oliver.
- O-Oliver? Spun eu nedumerit.
- Oh, buna, Liam! Directorul a spus sa ii arat eu Trishei împrejurimile, și nu am putut spune nu. Da acesta din umeri și rade.
- Oh.. Exclam eu și clipesc repede. Bine.. Spun și plec înspre toaletă, cu privirea-n jos.

  Perspectiva lui Oliver:

Sper sa nu fie supărat pe mine, în ultimul timp nu am mai făcut nimic ieșit din comun.
- El e Liam despre care îmi spuneai înainte sa intram în biroul directorului? Întreabă Trisha.
- Da, el e.. După ce spun asta ma uit într-o parte și încep sa zâmbesc. E chiar drăguț, nu?
- Drăguț, cam pitic, dar drăguț. Spune-mi cum vrei sa te ajut și o s-o fac, pentru ca ești singurul care m-a primit călduros aici. Spune Trisha, ridicandu-mi privirea.
- Pai.. Ne-am sărutat o data.. Sau de doua ori.. Și as fii vrut sa știu dacă are sentimente fata de mine, însă nu e asa ușor precum pare. Spune Oliver îngrijorat.
- S-a făcut. Atunci Trisha îmi face cu ochiul și pleacă înspre clasa.
Presimt ca nu va fii de bine. Însă, hai sa lăsăm asta pe mana experților.

  Perspectiva Trishei:

Am mers ușor înspre clasa știind ca o sa dau de Liam pe drum. Stăteam în fata ușii clasei ca să pot purta o discuție cu el.
- Bună, nu am avut timp sa ne cunoaștem foarte bine. Sunt Trisha. Spun și ii întind mana.
- Liam. Răspunde acesta zâmbind și dând mana cu mine înapoi.
- Vreau sa ne cunoaștem mai bine, deci, spun și scot un pix din buzunar, aici e numărul meu. Îmi dai mesaj și îți dau adresa mea pentru a ne întâlni la mine. Spun eu, scriindu-i numărul meu pe brat.
- O-Ok. Răspunde acesta.
Îmi plac băieții timizi, dar mai înalți decât mine. Nu-i genul meu. Și cum i-aș putea face asta unui băiat căruia i-am zis că-l ajut? Ma dau la o parte din ușa și întru, apoi ma asez în banca. Din fericire, profesoara nu era încă înăuntru, asa ca aveam timp sa lenevesc.

  Perspectiva lui Liam:

Fata asta chiar pare drăguta, ciudata, dar drăguta. E chiar amabil din partea ei sa ma invite la ea acasă. Întru și eu în clasa și ma asez în banca.
Insa lucrurile dintre mine și Oliver încă au rămas nedeslușite..
Imi e greu sa ii cer sa îmi spuna adevărul, dacă nu simte la fel?
Am încercat de multe ori să-mi spun ca și el simte la fel, însă nu îmi da niciun semn.. Și în loc sa capăt speranța, mai mult o pierd..
După ce s-au terminat orele, mi-am băgat căștile în urechi și am ieșit pe porțile scolii cu ghiozdanul în spate.
Încă ma gândeam la el, ma jur, trăim povestea Romeo și Julieta.
În acel moment, simt o mana pe umărul meu, și din instinct ma întorc sa vad cine e. Era Oliver.
- Bună. Spune acesta, mergând în sincron cu mine.
- Hei.. Ii răspund eu, dandu-mi căștile jos și uitându-mă în fata.
- Liam..
Dintr-o data, acesta ma prinde de umeri și ma întoarce către el.
- Nu știu ce e cu tine de la un timp, insa trebuie sa aflu. Dacă ți-am greșit cu ceva, sau ești supărat pe mine, orice, te rog, spune-
De ce sa îl las sa continue? L-am prins ușor de obraji și l-am sărutat, iar. Măcar asa îl făceam sa simtă ca nu sunt supărat pe el. Oliver ma trage mai aproape și răspunde la sărut, așezându-si mâinile pe talia mea.
Presupun ca, pana la urma.. Chiar simte ceva pentru mine.