Lasă-mă să te ajut cu asta || BXB || Finalizată √

Capitolul numărul 8

" Și îmi pun mâinile pe obrajii lui.."
" Iar el își așază mâinile pe talia mea.."
" Simte ceva pentru mine.."
-
-
-
  Perspectiva lui Liam:

- Woah.. Răspunde Oliver, încă având mâinile pe talia mea. Nu ma așteptam.
- Da.. Spun eu și schițez un zâmbet fals pe fata. M-a luat valul.. Ar- Ar trebui sa plec. Iar cu aceste cuvinte, m-am uitat la el și am plecat înspre casa.
Ajung acasă, arunc ghiozdanul într-un colt și iau telefonul. Încep sa formez numărul, o adaug pe Trisha în contacte și ii dau mesaj pe WhatsApp.
" Ne vedem la tine în 10 minute?" Ii scriu eu un mesaj, ma ridic și ma schimb.
" Sigur, te aștept. Stau la xxx-xx, numărul 10." Răspunde aceasta.
Îmi iau telefonul, ma încalț si ies din camera.
- Unde te grăbești, Liam? Întreabă mama.
- Ma duc la o prietena, sunt acasă în 2 ore. Răspund eu, sărutând-o pe obraz și luând un biscuite de pe masa.
Ies afara, îmi iau Skateboard-ul și Ma îndrept către adresa.
Ajung acasă la ea, și ciocanesc la ușa.
- Hei, Liam! Răspunde aceasta, deschizând ușa și făcând loc sa întru.
- Bună. Zic eu zâmbind și ridicându-mi skateboard-ul de jos. Întru înăuntru si îmi las skateboard-ul sprijinit de perete. Drăguta casa. Zic eu, uitându-mă la Trisha.
- Mulțumesc. Răspunde aceasta, închizând ușa. Mama, eu și Liam vom fii în camera mea dacă ai nevoie de ceva! Striga aceasta, apoi ma trage de mana sus pe scări.
Deschide o ușă de pe coridor și intram amândoi.
- Asta e camera mea. Zice ea, aruncându-se în pat. Fa-te comod.
Ma asez jos, pe covorașul din dreptul patului sau.
- Uite, Liam.. Spune Trisha, punându-se pe burta. Te-am chemat aici sa vorbim despre Oliver. Ce se întâmplă între voi doi?
Oh, nu credeam ca o sa întrebe asta.
Ciudat motiv de a ma chema la ea acasă.
- Pai.. E puțin complicat.. Spun eu, uitându-mă către ea.
- Am tot timpul din lume și sunt aici sa te ascult. Răspunde ea, zâmbind.
- Suntem prieteni.. Însă și mai mult de atât.. Ne-am sărutat și.. Simt o conexiune între noi.. Însă el pare.. Trisha, sincer sa fiu, nici nu cred ca ma place. Răspund eu uitandu-ma în jos. El.. E foarte amuzant, am căpătat amintiri frumoase și acele săruturi.. Sunt sigur ca nu le voi uita asa ușor. Înseamnă mult pentru mine încă din ziua în care ne-am cunoscut. Îmbrățișările lui sunt foarte liniștitoare și crede-mă.. Sărutul lui e la fel. As fii vrut sa știu dacă și el simte ceva pentru mine, însă orgoliul mi-e deasupra. O sa.. O sa încerc sa ii spun ce simt. Continui eu.
După toate acestea, eu și Trisha am mai stat la taclale, am mâncat împreuna, am făcut cunoștință cu frații ei și am plecat acasă. Nu voiam sa ratez cina cu mamele mele.
Ajung acasă, îmi iau skateboard-ul în mana și întru în casa.
- Bună ma-... ma.. De ce ai aranjat asa frumos aici? Spun și ma îndrept către chiuveta pentru a ma spala pe mâini.
- Josephine are o întâlnire cu șeful de la serviciul sau, și l-am invitat la cina cu noi. Și el are 2 copii de vârstă ta, deci ar fii bine sa-ți îmbraci fundul frumos și în 20 de minute sa fii jos.
- Bine. Zic eu, rotindu-mi ochii și fugind în camera mea. Îmi iau un tricou alb singur, o pereche de blugi negri și o pereche de adidași. Îmi aranjez puțin parul și ma asez în pat, jucându-ma ceva joc.
Observ ca deja trecuse 18 minute, asa ca plec în bucătărie și-mi ocup locul. Se așază și mama la masa, iar apoi se aude soneria.
- Ma ridic eu! Zice mama și deschide ușa.
- Bună seara, doamna Miller.
Ma ridic și eu, iar în spatele unui bărbat cu parul negru, bine făcut și cu o expresie faciala dura îi observ pe Oliver și Patricia.
- Bună seara! Întrați, luați loc. Exclama mama.
Totul parcurge normal, eu și Oliver făcând contact vizual mai mereu fără intenție.
- Va deranjează dacă eu și Oliver vom fii în camera mea? Ma ridic eu, zambesc și ma adresez celorlalți.
- Noi nu avem nimic în potriva. Răspunde mama.
- Nici noi, răspunde tatăl lui Oliver. Vom veni noi sa îl chemam când plecam. Duceți-vă și distrați-vă.
Oliver se ridica de la masa, îl apuc de mana și îl trag înspre camera mea.
Inchid ușa în urma mea, și rămân o clipa cu fata înspre ea.
- Ce coincidenta. Răspunde Oliver, razand.
Ma întorc ușor iritat și îl întreb:
- Simți ceva pentru mine?
Ma uit în fix ochii lui și ma apropii de el.
- Ceea ce simt eu e.. E complicat, Liam. Răspunde acesta, parca ceva ținându-l din a mai adaugă câteva cuvinte.
- Înțeleg, nu îți face griji. Spun eu, ma descalt și ma asez în pat, cu spatele către Oliver. Poți pleca, dacă vrei.
Stau în liniște câteva minute, absorbit de gânduri, apoi simt ca niște mâini ma trag în partea dreapta.
Oliver se urcase peste mine, intorcandu-ma către el și ținându-mi mana dreapta deasupra capului.
- Oliver? Răspund eu nedumerit.
Acesta oftează, parca ușurat, și se uita către buzele mele.
- Simt. Simt ceva pentru tine. Și e ceva puternic, care nu va trece foarte repede.
La aceste cuvinte, l-am întins pe Oliver pe spate, eu fiind acum deasupra lui, și l-am sărutat. El mi-a răspuns la sărut, punându-și mâinile pe spatele meu.
- Hei, băieți, v-am- Ma întorc mai târziu. Răspunde mama, care deja văzuse ca eram peste el. Aceasta îmi zâmbește confuza și închide ușa dupa ea.
Ma întorc cu fata înapoi către Oliver și ii bag o mana sub tricou. Încep sa ii ating abdomenul, acesta înroșindu-se repede.
- Te știam cuminte. Răspunde Oliver razand. M-am înșelat. Continua el pe un ton satisfăcător.
Îmi pun capul pe pieptul sau, mana mea încă pe abdomenul sau fiind. Stam asa câteva minute pana adormim amândoi. Trebuie sa recunosc, eu deasupra lui Oliver dormind cu mana sub tricoul lui, chiar e ciudat. Însă, e și plăcut..