Prințesă de cartier

22. Vânătăia dinăuntrul tău și nu doar al tău

Pentru că nimic nu mă oprește din a mă simți bine, m-am aruncat în mijlocul ringului de dans care era plin. Am dansat ca o nebună împreună cu Rick. Fără să îmi dau seama, m-am izbit de Cortny care împărțea shot-uri de tequilla. Acestea se vărsaseră direct pe rochia mea.

-Ești o toantă! Dumnezeule, dar de unde vi, din junglă?

Voiam să îi spun că tocmai din junglă am ajuns aici dar probabil că aș fi fost considerată mai nebună decât sunt. Stai puțin. Dar dacă Cortny era aici înseamnă că era și..

-Auzi, Cortny, draga mea. Îi spun eu pentru prima oară în viața mea fără să sune răutăcios. Ai venit aici cu iubi?

-Ce legătură are? Se uita ea șocată la mine după care la rochia mea, după iar la mine.

-Răspunde-mi la întrebare.

-Vrei să te dai în spectacol că ai trei băieți care umblă după tine, nu-i așa? Știi bine că sunt singură de un an și te dai acum în spectacol ca să îmi faci în ciudă. Ei bine, să știi că nu o să funcționeze.

-Ce tot spui acolo? Cortny, nu vreau asta. Rick, Patricio.. Spun eu doar pentru mine. Al treilea?! Cortny, care e al treilea?!

-Știi prea bine. Hai nu te mai juca, nu am chef de jocurile tale. Du-te mai bine și spală-ți rochia.

-Cortny, trebuie să îmi spui. Cine e al treilea?

-Hai, mă lași?
Plecase fără să îmi mai spună nimic. Iar eu chiar nu mai înțelegeam nimic.

M-am dus la baia de la etaj să îmi curăț rochia. E bine că e neagră și că petele nu au rămas vizibile. Când trec pe hol, văd lumină în dormitorul Pandorei. Ușa era întredeschisa. Mă uit mai bine și îl văd pe Patricio singur care stătea întins în pat.

-Ce cauți aici? Intru eu direct iar el tresări.

-Nimic. Spuse el sec.

-Ce ai? Mă așez eu lângă el pe pat. Părea să fii băut câteva pahare. Știu din experiență că Patricio e slab la alcool.

-Tu ești atât de perfectă, Astrid. Mă privi el strălucitor, ca atunci când lumina apusului se reflectă în valurile mării albastre.
Tu ai totul, deși lași să pară că nu ai nimic. Tu poți fi cum îți vine ție, poți să ai pe cine îți dorești, poți să ai orice, oricând.

-Patricio, te asigur că nu e...

-Nu mă minți. În tot acest timp te-am tot așteptat. Dar ești atât de nehotărâtă.. E bine să ai totul.. Dar eu niciodată nu l-am avut.

Voiam să spun ceva dar el m-a întrerupt din nou.

-Da, știu ca ți-ai pierdut părinții. Știu că îți dorești din tot sufletul să aflii adevărul. Dar uită-te în jurul tău. Viața ta e perfectă exact așa cum e. Însă tu ești prea oarbă să observi. Lasă trecutul în trecut și mergi mai departe.

-Patricio, mi-aș dori să fie cum spui tu. Dar viața mea e de rahat.

-Vezi? Încă nu observi. Încă nu observi cât de tare strălucești, Astrid. E ciudat că ești narcisistă, dar nu observi asta.

-Nu sunt nar... Voiam eu să mă răstesc dar am realizat că Patricio are într-un fel dreptate. Acest Patricio beat spune cam multe.

-Te-ai întrebat o singură dată măcar de ce atâția băieți se îndrăgostesc de tine?

-Sincer, nu.

-Păi uită-te mai bine. Mulți dintre noi am face orice să te avem. Chiar orice.