Prințesă de cartier

29. Iubirea cere sacrificii dar nu și egoism

-Dar atunci de ce m-ai salvat când era să murim înecați? Spune-mi, de ce m-ai salvat?! Țip eu dezancorată.

-A fost una dintre cele mai mari greșeli din viața mea! Prima a fost că am avut încredere în tine! Adio, târfo!

Atunci îl privisem cum se aruncă în portal. Și îmi privisem, evident, sfârșitul. Și asta doar pentru că am încercat să fiu mai bună și să mă schimb. Cum a zis sirena aia ipocrită! Nu o să mai ascult de nimeni în viața mea! De fapt care viață? O să mor într-o zi și jumătate! Dacă aș fi ascultat de Patrick, acum probabil că aș fi fost cu el pe iaht. Dar nu, mi-a trebuit mie să îmi salvez "prietenii"!

În timp ce îmi țineam singură morală, un zgomot puternic întrerupse atmosfera și portalul se redeschise în același loc. Bel sări afară din el și căzuse pe burtă. Mă privi speriat.

-Ce?! Cum e posibil?! Trebuia să fiu pe iaht!! Ce ai făcut?! Mă prinsese el de gât dar eu îl lovisem unde îl doare mai tare.

-Pentru început, când vezi o domnișoară trebuie să o saluți, nu o să o ataci. Și nu, nu am făcut nimic. Ți-ai făcut-o cu mâna ta.

-Trebuie să funcționeze!!

Bel se îndreptase în fugă spre portal dar se izbi brutal de el ca de o sticlă foarte puternică. Îl priveam în încercările lui zadarnice de a mai scăpa de aici.

-Lasă-mă să încerc. Spun eu văzându-l cât de obsedat era să se salveze pe el însuși. Se pare că nici Patrick nu e chiar așa de egoist.

-Nu te apropia! Țipă el.

-Bel, pierzi timpul! Poate reușesc să îl repar.

-Ca mai apoi să pleci tu?! Nu ai să vezi!

-Nu sunt atât de egoistă ca tine! Am venit aici să te salvez dar mai bine plecam cu Patrick!

-Cu Patrick? Mă privi el uimit. Nu i-a ajuns bătaia?

-Ce ai de împărțit cu el, Bel?

Spun eu în timp ce mă apropiam ușor de portal. Bel era cam distras iar eu din trei mișcări am ajuns acolo. Însă portalul mă respinse și pe mine.

-Se pare că suntem amândoi blocați aici.
Spun eu încrucișându-mi brațele.

-Trebuie să fie o cale de ieșire! Țipă el frustrat.

-Poate că nu e. Zic eu calmă după care mă așez pe jos. Îl priveam cum încerca cu disperare să găsească o cale de scăpare. Ce e atât de important la viața lui? Belus e doar un egoist fără pereche. L-am subestimat pe Patrick.

-Asta e! Mă ridic eu în picioare după ce mintea mea se lumină. "Iubirea cere sacrificii, dar nu și egoism."

-Ce tot vorbești acolo? Mă privi Bel nedumerit de parcă aș fi citat din Biblie într-un moment apocaliptic.

-Sirena nu mi-a spus asta ca o frază încurajatoare! E un cod!

Belus părea să nu înțeleagă nimic.

-Bel, tu ce culoare vezi?

-Ce e cu întrebarea asta?

-Răspunde.

-Negru. De ce?!

-E adevărat, deci.

-Ce să fie adevărat?! Se apropie el de mine confuz.

-Și eu văd aceeași culoare. Ca să putem scăpa de aici trebuie amândoi să renunțăm la egoism și să plecăm împreună.

-Mai bine îmi tai un deget. Zise el convins.