Black Butler

Capitolul 1-salvarea

Fiecare clipa petrecuta in acea temnita, m-a facut sa realizez ca numai am la ce sa ma intorc...Viata mea s-a terminat!Numai puteam lupta contra lor, era prea greu, prea mult,cedasem!Acei pereti mizerabili care se apropiau in fiecare zi, asteptand sa se termine totul in secunda urmatoare.Aceea fereastra minuscula mai era singura mea legatura cu lumea de afara,asteptand mereu cu zambetul pe buze sa rasara soarele, care il vedeam deobicei la mine in camera.

Dar in secunda urmatoare, numai era nimic langa mine.Ma simteam liber, dar cum s-a intamplat?Am murit?

Era un drum fara sfarsit, iar pereti erau albi.Alergam pe acel drum care nu ma ducea la nicio destinatie, simtindu-ma cuprins de farmec.Vream sa raman aici, unde totul era alb si gol, la fel ca sufletul meu.

Dar dintr-o data aceasta lume de basm s-a oprit...

Pereti au inceput sa se miste,iar drumul fugea sub picioarele mele.Culoarea neagra a intrat in acest tablou,aparand imagini cu viata mea.Refuzam sa privesc acele momente de chin...Imi doream sa incep totul de la inceput, pe alt drum.Un drum care ma ducea spre rencarnare, nu la moarte.

Atunci o figura intunecata a iesit din acei pereti...Era un om.

Acel om infricosator, era imbracat in negru, iar parul lui lung ii acoperea fata...doar ochii rosi care straluceau in intuneric, ii puteam vedea.

-Vrei sa incepi o noua viata? eu nu am scos nicun sunet, doar m-am dat in spate.Nu puteam vorbi, nu intelegeam nimic din ce se intampla.Te pot ajuta, dar trebuie sa renunti la sufletul tau; iar dupa vei ajunge in iad!

In acel moment credeam ca o sa ma trezesc in celula, dar nu s-a intamplat...cine era acest om? vream sa-l intreb dar nu puteam,frica m-a cuprins.

-Gandeste-te la aceasta propunere, pana maine! iar un zambet s-a ivit pe fata lui intunecata.

Deschid ochii..ma aflam din nou aici, unde eram acum trei ani; in aceasta celula.Cred ca am avut un vis.Dar ceva nu era inregula, acel sentiment gol il mai aveam...

-Hei! Trezirea! a batut portarul in usa...Micul dejun!!

Ma pregatesc, ma duc la baie sa ma spal pe maini...dar cand imi frec palmele, observ un semn ciudat.Incep sa ma panichez!! Ce?Cum o aparut?Era semnul mortii...Acea stea...

Astept micul dejun..ca deobicei omleta, si salata.Termin repede de mancat si beau ceaiul de musetel;ma asez in coltul celulei, asteptand sa treaca si aceasta zi plictisitoare...

Dar era ceva special, priveam acest semn care a aparut de nicaieri, parea ca un tatuaj...mi-am amintit acel zambet, si acei ochii.Cel care vrea sa-mi faca o propunere.Nu prea mai cred ca era un vis.Se va schmba ceva, si acel om ma va ajuta.

Dupa cateva clipe, se auzi un sunet ciudat...Usa se deschise.Ma ridic speriat, privind acea silueta neagra, care se apropia incet spre mine.Parul lung, brunet ii acopera chipul.

-Cine esti? soptesc, cu speranta sa nu ma auda

-Cel care iti va schimba viata! Te-ai gandit?

-Nu stiu despre ce vorbesti!iarasi acel zambet...

-Acel semn de pe mana ta...inseamna ca ai ales!

-Poftim?!NU!! ce sa aleg?

Atunci ma prinde de mana, era rece ca o stafie, dar avea acelasi semn...

-Bucura-te de noua ta viata,My lord!