Lasă-mă!

8-Ana

-Sărut mâna pentru masă mamă! Mâncarea a fost foarte foarte delicioasă.

-Pe mine nu mă miră. Soția mea face mereu mâncare bună. Sărut mâna pentru masă scumo!

-Să vă fie de bine! Mă bucur că va plăcut.

-Familia mea este super.
Mamă tu ești o bucătăreasă extraordinară,
iar tu tată ești un super constructor.

-Iar tu ești un super spălător de vase!

Spune mama după care am râs toți 3.

-Ok, spăl eu vasele.

Spun îndreptându-mă către chiuvetă cu vasele. Nici nu știu de ce îi mai spăl farfuria tatei, a spălat-o el deja, încă puțin și ar fi mâncat și farfuria.

***

-Deci Nadia eu nu înțeleg nimic din matematica asta. Tu la exercițiul 23 cum ai făcut cu piramida aia?

-Îți trimit poză imediat.

-Oh, mulțumesc din suflet. Ești cea mai bună!!!

-Știu, știu.

-Și modestă.

Spun eu și amândouă începem să râdem la telefon.

-Nadia, hai că te sun eu după că mă sună cineva.

-Ok, ne auzim!

Hmm, nu cunosc numărul ăsta.

-Alo!?

-Ana?

Max??Nu, nu, nu...

-Alo! Ana, mai ești?

-Hm? A, da. Ce e?

-Ana, nu mai pot aștepta până mâine. Știu că mama mea ți-a zis să mă lași împace. De ce nu mi-ai spus?

-Ce? Nu...nu e adevărat.

-Pe bune Ana, până și mama a recunoscut. Tu de ce nu mi-ai zis?

Oh nu, acum ce fac? Ce zic? După toate vorbele alea urâte aruncate de mama lui Max către mine nici nu am mai vrut să dau ochii cu el. Oricum, el e din "clasa înaltă", în timp ce eu sunt o amărâtă.

-Ana!?Ana!?

-D...da?!

-E clar, așa nu putem vorbi. Ne vedem mâine la scoală.

-N..nu cred că...

Nu am mai terminat cea ce aveam de spus că mi-a închis. Of, acum ce fac?

Telefonul sună din nou, de data asta fiind Nadia.

-Ana să ști că ți-am trimis poza.

-Nadia, m-a sunat Max.

Spun înghițindu-mi propria salivă.

-Ce? Ce ti-a spus?

-A zis că a aflat că mama lui e motivul despărțirii noastre.

-Și v-ați împăcat? Ce a mai zis? Tu ce i-ai zis?

-Nu, nu ne-am împăcat. A zis că vom vorbi mâine la scoală.

-Ce romantic!!!

-Da, foarte. Ce să zic... Ok, mă pun să termin tema. Noapte bună!

-Noapte bună Ana!

Încercam să-mi termin idiotul ăla de exercițiu însă mintea nu-mi stătea deloc acolo, ci la Max. Oare să merg mâine la școală?