O Noua Razbunare

Capitolul 7- (I) Tortura si Amintirile

Sara

-Tu, tarfa ce esti.. ai avut curajul sa intrii peste mine in propriul depozit si sa-mi faci asa ceva... o sa scap de aici si nu o sa mai stau docil.. sa te pregatesti de ceea ce o sa vina..
-Wow... tu chiar crezi ca o scapi cu viata din aceasta incapere nu? Chiar ai mari sperante de la viata. Iubitule, tu ai inceput asta, daca tu stateai cumintel in banca ta si nu faceai nimic, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat, insa tu ai ales sa te razbuni...

-Ceea ce le-au facut parintii tai parintilor mei merita toata razbunarea din lumea asta si durerea pe care o sa v-o provoc o sa merita fiecare gram de durere pe care o sa il primesc.
-Deci esti pregatit de durere sa inteleg... atunci ce mai asteptam?! Sa ii dam drumul la petrecere.. Dy fa tu onorurile..

Si cu acestea spuse fratele meu cel mic incepe sa ii imparta pumni peste tot pe unde apuca sa loveasca lui Alex. Acum, nu mai arata ca fratele meu mai mic cu care ma jucam cu masinute cand eram mica sau fratele ce imi asculta fiecare problema in adolescenta, era un barbat adevarat, un militar, si mai ales, un barbat Mahone.

Dy

Loveam si loveam. Nimic nu ma mai putea opri din a il lovi pe nenorocitul asta. Merita fiecare pumn pe care i-l dadeam. Merita tot din ce urma sa i se intample. Ceea ce i-a facut surorii mele nu este usor de iertat. Si partea proasta pentru el este ca eu sunt doar inceputul. Si Sara cred ca si-a schimbat planul. Nu cred ca o sa ii mai dea drumul prea curand. Cred ca o sa il bata pana o sa uite cine este si abea atunci il va lasa sa plece. Sora mea a crescut asa mult.. si sunt mandru de ce femeie adevarata a devenit...

Alice

Ma uitam la barbatul din fata mea ce lovea in continuare corpul din fata lui si nu imi venea a crede cine este.. Baiatul meu cel mic, copilasul meu, Dylan, devenise un barbat in toata firea. Nu ii mai era frica de durerea pe care o simtea cel din fata lui sau de consecintele ce ar fi putut aparu. Tin minte ca atunci cand era mic avusese un incident la scoala. Un baietel il suparase atat de tare ca ii luase o masinuta incat l-a lovit cu un pumn in nas fara sa gandeasca. Invatatoarea m-a sunat imediat spunandu-mi ca Dylan nu se opreste din plans pentru ca a lovit un copil. Cand am ajuns acolo Dy era umflat de plans si incerca sa-mi explice de ce a facut asta. El incepuse sa planga pentru ca realizase ce durere a suportat acel baietel si ca s-a gandit ca va fi exmatriculat si ca eu il voi pedepsi. Normal ca l-am pedepsit si nu a avut voie doua saptamani sa se uite la desene insa a fost si rasplatit ca a gandit asa in acele momente.
Uneori ma gandesc ca poate ca nu a fost bine ca l-am lasat sa plece in armata.. a devenit asa matur si asa de puternic. Dar avand vedere ca face parte din aceasta familie, armata a fost cel mai bun lucru pentru el.. In sfarsit, arata si se comporta ca un barbat Mahone..

Jack

Baiatul din fata mea... pardon.. Barbatul din fata mea este imposibil sa fie fratele meu. Fratele meu care pana acum doi ani era un slabanog care nu suporta nici macar sa loveasca pe cinena cu o perna sau sa omoare o musca ce a intrat in casa. Acum e cu totul o alta persoana si se vede ca armata l-a schimbat. S-a maturizat, a invatat sa se lupte si cum sa fie nemilos. Acum e cu adevarat un barbat.  Un barbat masiv de care orice femeie desteapta s-ar indragosti in cateva secunde. Este mult mai matur decat mine si totusi el este cel mic... ce fel sunt barbatii din familia Mahone...

Austin

Nu pot sa explic cat de mandru sunt de barbatul din fata mea. Micul meu baiat a crescut, s-a maturizat si a devenit un adevarat barbat. Un barbat care ar face orice sa-si apere familia si nu s-ar mai uita in spate sa vada cine il priveste facand-o. Inainte era un mic pustan, fricos de tot din lumea asta a mea si a mamei lui. Atunci nu aveam nicio asteptare ca el va deveni un barbat care sa ajute in mafie si sa mearga la curse. Nu aveam vreo asteptare sa devina un barbat. Ma asteptam sa raman toata viata micul baietel fricos al mamei sale. Insa uite ca m-am inselat. Este fiul meu... deci, este un barbat Mahone...

Sara

Il vad pe Dy ca nu reuseste sa se mai opreasca din a da in Alex. Nenorocitul este deja lesinat si daca Dy mai continua mult asa il va omorî. Asa ca intervin punandu-ma in fata lui Dy si blocandu-i pumnul ce era cat pe aci sa se imprieteneasca cu fata mea.

-Dy, fratioare, opreste-te. Il omori! Nu vom mai avea cum sa ducem planul la capat daca tu il omori din prima ora in care el este aici..

Dy marai si se uita la mine cu o privire pe care am inteles-o imediat. Am vazut in privirea sa setea de durerea, setea de razbunare pe care o avea in el.

-Dy, te rog, opreste-te. Nu vrei si tu ca acest nenorocit sa sufere cat mai mult?
-Ba da.. spuse Dy printre dinti.
-Atunci lasa-l acum si vom continua cu el maine.

Si atunci Dy se relaxa si pleca din camera. Respir usurata ca am reusit sa il opresc pe fratele meu din a face o prostie. Nu mi-ar parea rau daca nenorocitul asta ar muri insa mai am planuri cu el.. toata familia iese din camera eu sting lumina si ies, incuind camera in urma mea.

Nenorocitul ăsta nu a avut nicio idee cu cine s-a pus.. azi a fost Dy, maine va fi altcineva si tot asa pana toti din familia Mahone il vor face sa sufere si sa implore iertare...

Dupa ani si ani in care parca uitasem de aceasta carte am revenit. In ultima zi din carantina, in ultimele ore, am recitit cartile mele si am vrut sa vad ce mai pot scoate de la mine. Au trecut anii, am crescut, sunt cu totul alta persoana, insa capitolele mele sper sa fie la fel. Sper din tot sufletul ca voi continua sa postez si sa va incant cu povestile mele. Si sper ca v-a fost bine si ca ati trecut cu bine de aceasta perioada. Cu drag, diavolita sef...