Ellie Potter Și Blestemul Vrăjitorului

Capitolul 3

     Ellie Pov.

   Am ajuns și în tren. Le-am spus celor doi ceea ce s-a întâmplat. În timpul acela căutam un compartiment liber.

   — Nu pot să cred că ați putut să vă umflați mătușa! a spus Hermione

   — Eu cred că e super tare! a zis Ron

   — Super tare, dar puteam să fim exmatriculați. Poate mai rău, ajungeam în închisoare! am spus eu

   Am intrat într-un compartiment și  acolo mai era un om. Peste tot era plin așa că am fost nevoiți să ne punem acolo.

   — Oare cine este omul care doarme? a întrebat Ron

   — Remus Lupin! a zis Hermione

   — Cum de știi? Cum de știe? Cum știi totul? a întrebat Ron mirat și parcă puțin panicat

   — Scrie pe servieta lui, geniule! a spus ironică ea

   Eu și Harry văzând că doarme, am hotărât să le spunem ceea ce ne-a spus nouă domnul Weasley despre Sirius Black.

                             *******

   Am mers ce am mers până trenul s-a oprit. Afară ploua cu găleata și era foarte întuneric. Am auzit un zgomot si am văzut o siluetă neagră toată, în fața ușii compartimentului nostru. Aceasta a deschis ușa și o creatură  foarte ciudată și-a îndreptat privirea spre noi. Am început să mă simt foarte tristă și... rece. La un moment dat am auzit un țipăt de femeie și negru.

     Povestitor.

   Ellie și Harry au leșinat din cauza dementorului. Ron și Hermione s-au panicat, dar în același moment, noul profesor de ACMN s-a ridicat de la locul lui și a alungat dementorul, o lumină puternică ieșind din bagheta lui. Cei trei au încercat să îi trezească pe Ellie și Harry, într-un final reușind.

     Ellie Pov.

   Când am deschis ochii, am văzut trei capete aplecate peste mine și Harry. Acesta era în aceeași stare ca a mea.

   — Sunteți bine? a întrebat Hermione

   — Luați de aici! a spus Lupin și ne-a întins două bucăți de ciocolată

   — Mulțumim! Dar ce a fost ăla? am întrebat

   — Un dementor! Acum, mă scuzați, dar eu trebuie să rezolv ceva! a continuat Lupin și a plecat

   — Da, Hermione, suntem bine! am zis

   — Știți, a mai.... leșinat cineva? a întrebat Harry

   — Amm... nu! i-a răspuns Hermione

   — Eu am simțit cum nu o să mai fiu fericit vreodată! a spus Ron

   — Dar țipătul l-ați auzit? am întrebat și eu

   — Nimeni nu a țipat, Ellie!

   Eu și Harry eram foarte confuzi. Eram siguri că am auzit un strigăt de femeie. Restul drumului nu s-a mai întâmplat nimic.

                           ******

    Când am coborât din tren, am ajuns la castel cu niște trăsuri. Afară ploua cu găleata și era o ceață pe care o puteai tăia cu cuțitul. Vremea era una tristă. Norii cenușii nu se opreau să devină mai închiși la culoare, iar întunericul domnea peste toată întinderea. Cât vedeai cu ochii, doar ploaie, ceață și tristețe.

   Am intrat în castel și ne-am așezat la masa casei noastre. Parcă mă simțeam mai bine, dar am auzit o șoaptă din spatele nostru și eu cu Harry ne-am întors. Era Draco.

   — Hey, voi chiar ați leșinat? Adică, chiar ați leșinat? a întrebat râzând

   — Nu e treaba ta! i-a zis Ron și l-a tras pe Harry să se întoarcă

   — Auzi, dar care e treaba ta? Nu ai altceva de făcut? am întrebat eu

   Noi vorbeam în șoaptă pentru a nu auzi nimeni ceea ce discutam. Sau mai bine spus, ne certam.

   — Nu, nu am. Probleme?

   — Da, fiindcă ești un dobitoc!

   — Și ce ai să faci acum? Te duci să te plângi directorului că nu te las?

   — Nu, nu sunt o pârâcioasă ca tine. Ce? Tu încă nu te-ai dus la tatăl tău ca să audă asta?

   — Nu mai pot eu de ce zici tu!

   — Nu mai pot eu de tine!

     Povestitor

   Snape se uita la ei și aștepta să termine, dar aceștia nu o mai făceau. Dumbledore a vrut să își înceapă discursul, dar acesta s-a ridicat de la masă oftând, întrerupându-l. Copiii se uitau curioși la ceea ce o să facă acesta. Profesorii se uitau la fel.
   Snape a mers spre cei doi și le-a dat câte o carte peste cap.

   — Certați-vă altă dată! a spus aspru

   Copiii s-au uitat o clipa la cei doi. Aceștia își trimiteau săgeți din priviri. Au tăcut și fiecare s-a întors. Acest lucru a stârnit râsul copiilor și chiar și profesorii au început să râdă.

   — Ce cuplu frumos înainte de căsătorie! a țipat un copil

   Acest lucru a întețit râsetele, iar cei doi vinovați au roșit.

     Ellie Pov.

   După mica întâmplare, Dumbledore și-a început discursul.

   — Dragi elevi, mă bucur să vă revăd, și mă bucur să îi cunosc pe cei noi! Am câteva prezentări de făcut înainte de un anunț important! Acesta o să fie noul vostru profesor de Apărare contra magiei negre! Remus Lupin!

   Acesta s-a ridicat și toți am început să aplaudăm. Snape avea o privire de genul „Kill me please. This is fucking bullshit!”
   Îmi venea să râd, dar m-am abținut.

   — Profesorul vostru pentru grija față de animalele magice tocmai ce s-a pensionat și îi mulțumim pentru tot efortul depus în acești ani. Noul vostru profesor la această materie va fi Rubeus Hagrid, Păstrătorul nostru de chei și cel care are grijă de animalele din Pădurea Interzisă.

   Am început să aplaudăm foarte tare și aveam un zâmbet până la urechi. Eram foarte fericită pentru el. Chiar merita acest post. L-am auzit pe Draco cum bombănea deoarece nu îi convenea, dar nu am mai zis nimic.

   — Acum, anunțul foarte important pe care am să vi-l spun. Ministerul ne-a impus aducerea dementorilor la școală din cauza evadatului, Sirius Black. Aceștia nu o să vă facă rău dacă nu le dați motiv. Cel mai bine e să știți că nu e bine să te pui cu un dementor dacă nu ești pregătit. Fiți atenți și nu îi supărați! Atât am avut de zis, mulțumesc că m-ați ascultat până la sfârșit! Festin plăcut tuturor!

   Mâncarea a apărut pe mese și după ce am terminat, am plecat în casele noastre. M-am culcat fiind sătulă de toate informațiile primite azi.