!!! ÎN CURÂND !!!
- Fii a mea, Ri, îmi șopti în ureche și îmi mușcă animalic lobul, făcându-mi corpul să tresalte în urma contactului, iar respirația să mi se îngreuneze subit.
Mâinile sale îmi strângeau încheieturile, ridicându-mi brațele deasupra...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Întuneric. De ce așa de întuneric? Și de ce mă dor ochii atunci când îi deschid? Unde mă aflu? Cum am ajuns aici? Și mai important, cine e persoana care doarme lângă mine?
Am suspinat ușor și am încercat să îmi ridic capul de pe pernă, însă o amețeală dureroasă mă cuprinse instantaneu. Mi-am reprimat orice înjurătură și am privit în jur, analizând camera cufundată în întuneric. Conform ceasului electric de pe peretele din dreapta, era cu puțin trecut peste miezul nopții. Nu decodificam cu exactitate obiectele din salon, dar știam că tunurile lipite de brațele mele erau conectate la aparatele din spatele meu. Mi-am dat masca de oxigen de pe gură și am inhalat lacomă o gură de aer, simțind imediat durerea din zona coastelor ce mă lovea subit.
Clar ceva nu era în regulă. Am încercat să mă mișc, sustrăgându-mi mâna din strânsoarea băiatului, și m-am ridicat în șezut, în pofida amețelii. Aveam gura uscată, buzele crăpate și simțeam nevoia disperată de apă. Am bâjbâit cu mâinile pe noptierele din jurul meu și am găsit o sticlă cu apă. Am luat-o – cu greu ce-i drept, căci nu aveam vlagă în brațe – și am mulțumit Cerurilor că era deja deschisă, după care am băut cu lăcomie din ea.
Când am terminat, am lăsat sticla să cadă undeva prin pat, pe lângă mine, și l-am privit curioasă pe băiatul ce dormea adânc cu capul sprijinit pe brațele sale. Aveam senzația că îl cunosc, dar nu îmi puteam aminti de unde. Nu-mi aminteam nimic de fapt, lucru care mă panică în momentul următor.
Nu-mi aminteam cum mă cheamă sau cine sunt părinții mei. Cine m-a adus aici și nici, la naiba, în ce oraș mă aflam. Tot ceea ce știam era că ora se pregătea să bată spre unu dimineața și aveam un necunoscut familiar în același salon cu mine.
Cu mâinile tremurânde am bătut ușor cu degetele pe umărul său, așteptând o reacție din partea lui. S-a foit și a murmurat ceva, apoi și-a ridicat leneș capul, clipind des pentru a alunga ceața din ochii săi glaciari. Chiar și în lumina difuză din salon, irișii săi erau provocatori și aprinși de culoare, și m-am cutremurat din toate încheieturile când privirile ni se intersectară pentru prima oară.
Rămăsesem fără suflu. Era frumos. Al naibii de frumos.
— Rina? șopti speriat și își frecă ochii cu degetele în încercarea de a-și clarifica vederea.
Cine-i Rina?
Un val de senzații ciudate m-a lovit instant.
Eu eram?
— De mine zici? am întrebat confuză.
— Ri, suflă stupefiat printre buze și se ridică brusc în picioare. Doamne, te-ai trezit!
Strigătul său energic fu urmat de o îmbrățișare de urs, lucru ce mă ameții și mai tare. De unde mă cunoștea?
— Cine ești? abia reușisem să șoptesc, mai ales din cauza acelui parfum divin, care-mi pusese toate simțurile în funcțiune.
